Nu știu cum este pe la voi, dar la mine prima zi de vacanță este întotdeauna cea mai frumoasă, indiferent de locație. Cred că aș putea fi și la Dâlga (no offense pentru cei care locuiesc acolo, e doar un fel de a spune) că sigur voi găsi ceva interesant de văzut sau făcut, astfel încât să rămână o amintire deosebită. Și apoi cred că nici nu contează prea mult ce văd sau ce fac, cât contează sentimentul, starea aceea de bucurie, de entuziasm că în sfârșit a venit vacanța mult așteptată și că este abia la început. Anul acesta întâmplarea a făcut ca prima zi să ne-o petrecem la Milano și după cum vă spuneam data trecută, nu mă așteptam la prea multe de la acest oraș în urma celor citite pe internet (apropo de asta, al meu soț zice că dau prea multă importantă celor scrise pe internet!). Nu știu dacă într-un final a fost de vină entuziasmul acelei prime zi, sau faptul că, dincolo de prejudecăți, Milano e un oraș chair fain, cert este că ne-am simțit foarte bine pe străduțele lui și cu siguranță am reveni cu plăcere dacă se va mai ivi ocazia.
