De la Chinon la Montsoreau în canoe

Vremea caldă continuă pe Valea Loarei, cu mult soare, cer senin și temperaturi de până la 30 de grade. Știu că pentru mulți este ceva firesc, dar pentru noi, locuitorii din Touraine, două săptămâni caniculare consecutive reprezintă ceva excepțional. Și unde mai pui că se anunță chiar o a treia săptămână la fel! Deci nu pot decât să mă bucur și să profit cât pot de activități în mijlocul naturii. N-am eu aici munte, nici mare, dar mereu caut și găsesc câte ceva interesant de făcut. Dacă acum două săptămâni mi-am petrecut sfârșitul de săptămână la plajă, duminica ce tocmai a trecut am ales o plimbare într-o canoe pe râul Vienne, a cărui apă nu era chiar turcoaz ca a Verdonului la care visam eu, ci mai degrabă verzuie, dar fu bună și așa. Iar acum că mi-a trecut febra musculară de la brațe, pe care am căpătat-o de la atâta dat la pagaie, o să povestesc experiența, care apropo, mi-a plăcut la nebunie. Deci cu siguranță vor urma și altele asemănătoare.

Nu știu dacă vă mai aduceți aminte, dar prin martie am scris un articol despre planurile mele pentru 2013. Scriam atunci despre cum mi-am propus să învăț să biciclesc, despre cum încerc să mă motivez să fac scufundări, despre calanques de Marseille și multe altele, inclusiv despre cât îmi doresc să încerc un caiac sau o canoe. Dacă m-ar fi întrebat cineva acum doua săptămâni câte din cele enumerate atunci am făcut, aș fi răspuns: 0 barat! Mulțimea vidă! Nada! Dar ca să vedeți cât de mult contează o săptămână, iată că acum mă pot lăuda că am reușit să îndeplinesc un punct din listă. Nu e mult, dar e un început. Anul nu s-a terminat. Bine, n-oi reuși să le fac eu pe toate, că stau cam prost la ținut planuri, dar măcar câteva acolo oi reuși eu până în decembrie.

Încă de vinerea trecută am început să caut pe internet, să citesc, să mă interesez despre cum, unde și în ce fel putem închiria duminică un caiac sau o canoe. Am găsit mai multe baze sportive pentru închirieri în zonă, fiecare propunând diverse trasee de navigație pe Loara sau pe afluenții săi. Pentru că nu te duci cu barca pe unde vrei tu, ci pe unde ți-e traseul. Unele erau mai scurte, o oră, două, trei, sau altele mai lungi de jumătate de zi, sau chiar o zi întreagă. Ba mai mult, mulți propun și trasee foarte lungi, de două sau mai multe zile, cu campare în diverse locații sălbatice, de pe insulele Loarei. Mi s-a părut super interesantă varianta, însă cum sâmbătă nu puteam merge, pentru că eram invitați la o aniversare, am stabilit o plimbare doar pentru duminică după-amiază. În plus, cum pentru mine era prima dată, nu știam exact cum va fi, așa că am zis să încep cu ceva mai lejer. 

Am ales până la urmă baza Chinon Loisirs Activités Nature (CLAN), în primul rând datorită locației, orașul Chinon, cu tot cu fortăreața sa, oraș pe care nu-l vizitasem până atunci (nici acum nu l-am vizitat!) și în al doilea rând datorită traseelor de navigație pe râul Vienne, un râu mic, liniștit, care trece prin câteva localități faine ca Saumur, Montsoreau, Candes Saint Martin, deci ai ce să admiri în stânga și-n dreapta. O altă opțiune ar fi fost râul Cher, dar este prea crescut și tumultos momentan. Însă într-o zi tot o să-l încerc, pentru că tare aș mai vrea să trec cu barca pe sub castelul Chenonceau. De Loara mi-era un pic teamă, pentru că, deși este deschisă navigației pentru mici ambarcațiuni și pare indolentă și molcomă, rămâne totuși un fluviu periculos. Așa că Vienne mi-a părut perfect. 

Pentru că aveam la dispoziție jumătate de zi, am ochit traseul Chinon-Montsoreau, 17 km, 3 ore de navigat efectiv, 5 ore în total. Cam așa sunt calculate traseele, astfel încât să nu vâslești non-stop, ci să ai timp să te bălăcești, sau să te oprești pe vreun mal și să te relaxezi la soare. Traseul se desfășoară în interiorul Parcului Natural Reginonal Loire-Anjou-Touraine și are ca temă descoperirea florei și faunei râului. Pe lângă acesta și alte trasee tematice în caiac-canoe se mai pot face drumeții la pas în natură sau prin sate, plimbări cu bicicleta sau pe cal, etc. Apropo, sunt chiar dealuri de urcat în parc! 

Plecarea se face la oră fixă, dintr-un loc indicat, urmând să vină cineva să te recupereze cu tot cu barcă de la locul de sosire. Erau și trasee care nu plecau din Chinon, ci din alte puncte mai în amonte, astfel ne-ar fi dus ei până acolo. Însă n-a fost cazul, noi oricum am plecat direct de la bază. Așa că duminică dimineață am dat telefon, am rezervat canoea (stiu ca suna ciudat, dar zice in DEX ca e substantiv feminin!), am întrebat care-i ora de plecare -era 13- am pregătit repede un rucsac și am sărit în mașină. Era gata să întârziem, că la Chinon era mare sărbătoare-mare, un festival ceva cred și circulația era deviată, dar până la urmă a fost ok.

Am plătit 37 de euro (18 euro/persoană + 1 euro nu-știu-ce), ne-au dat în primire barca, doua pagaie, adică vâslele, un bidon cu capac să ne punem lucrurile personale, să nu se ducă la fund în caz că ne răsturnăm, o hartă a traseului de parcurs, plus două veste de plutire, care sunt obligatorii, deși puțină lume le pune. Am semnat o declarație pe propria răspundere că știm să înotam (e un pic cam indispensabil!), am mers să cumpărăm ceva de băut și niște sandvisuri, după care am urcat toți trei în barcă (normal că s-a dat cu canoea-ce tare suna!- și Azorel) și la apă cu noi!

Am lăsat în urmă fortăreața Chinon, cu gândul că într-o zi voi reveni să o vizitez și am luat-o ușor la vale pe râu. Soarele ardea destul de tare, însă apa era cam rece, așa că nu am ținut morțiș să fac baie. În plus am observat că mai sunt vârtejuri în apă, unele mai mari, altele mai mici, deci chiar n-aveam de gând să încerc bălăceală de data asta. Plimbarea a decurs lin și odată cu râul Vienne la vale. Mi s-a părut destul de relaxant și plăcut, iar traseul astfel calculat încât și cel mai leneș om ar fi ajuns la ora stabilită la punctul de sosire. Mi-a părut un pic rău că n-am ales un traseu mai lung, cum ar fi fost cel până la Saumur, de 29 km. Trebuia doar să te trezim mai de dimineață. Malurile erau pustii și sălbatice, doar când ne-am hotărât noi să tragem la mal, nu mai reușeam să găsim o plajă unde să nu fie cineva. Până la urmă am găsit una cu greu. Azorel nu prea a apreciat plimbarea, așa că a stat mai tot timpul la umbra pe care i-am creat-o noi cu o vestă. 

 Fortăreața Chinon

La Candes Saint Martin, aproape de finalul plimbării, ne-am vărsat odată cu Vienne în Loara și am continuat pe aceasta până sub castelul Montsoreau. Pe Loara primisem indicație să navigăm pe margine întrucât se desfășura în acea zi nu știu ce competiție de ski nautic. Adevărul este că la viteza cu care treceau șalupele de-i trăgeau pe concurenți, făceau niște valuri de erau să ne răstoarne de câteva ori. Dă-o naiba de treabă, să mă răstorn chiar așa la sosire?! În plus aparatul meu foto nu era în bidon, că doar mai făceam și eu poze, așa că de el îmi era, nu de mine. Pozele le-am făcut cu vechiul meu Canon, pentru că recunosc, mi-a fost un pic cam teamă să-l iau pe cel nou în barcă. Poate data viitoare îl iau, acum am văzut că am stabilitate. Vă dați seamă că atunci cu siguranță o să mă răstorn!

Ne vărsăm odată cu Vienne în Loara

Pe Loara

Castelul Montsoreau

Castelul Montsoreau

Castelul Montsoreau

Fortăreața Chinon

De la Montsoreau ne-au pescuit cei de la CLAN, pe noi și pe alți câțiva sosiți și ne-au dus cu un microbuz cu tot cu canoe și caiacuri înapoi la Chinon. Nu mi-a mai rămas timp să vizitez fortăreața, așa că i-am tars câteva poze și am luat drumul casei, încheind astfel o altă duminică frumoasă, petrecută la aer curat și cu un puct bifat la lista mea de activități pe 2013. Cine știe, poate până la sfârșit reușesc s-o bifez pe toată. Tare m-aș mira, dar tare m-aș bucura în același timp. Om trăi și om vedea!