Povesteam de curând despre Chinon, micuțul orășel de pe malul Viennei și despre cât de tare mi-a plăcut plimbarea pe care am făcut-o vara trecută pe străzile lui medievale. Scriam tot atunci despre Fortăreața Medievală și despre cum am ratat-o atunci în august, întrucât am ajuns aproape de ora închiderii. Știam despre ea de multă vreme, dar niciodată nu m-a tentat prea tare, asta până să văd niște poze ale unor prietene pe facebook. Așezată în vârful unei coline, de pe care domină orașul, fortăreața oferă o priveliște superbă asupra acestuia, a râului Vienne și a împrejurimilor. Cum îmi plac locurile înalte, cu priveliști amețitoare, panorama colinelor chinoneze m-a atras mult mai tare decât construcția în sine și m-a făcut să mai fac un drum la Chinon, acum la început de toamnă.
Postari din categoria
CHINON
Când am fost cu mama să vizităm Castelul Rivau, am făcut o mică oprire în Chinon la întoarcere. Mai fusesem acolo vara aceasta, atunci când m-am dat în canoe pe Vienne, dar nu mi-a mai rămas timp la momentul respectiv pentru o plimbare, așa că am profitat acum, oricum era în drumul nostru. Ce-am găsit la Chinon? Am găsit un orășel plăcut, așezat pe un deal de calcar ce surplombeaza râul Vienne, orășel dominat de secole de Fortăreața Roială cu același nume. Cu o moștenire istorică impresionantă, Chinon a devenit brusc pentru mine unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat pe Valea Loarei. Apropo, încă n-am terminat-o de vizitat. Iar când o voi termina, cine știe, poate mă apuc și eu să scriu vreo carte. Păi nu?
Vremea caldă continuă pe Valea Loarei, cu mult soare, cer senin și temperaturi de până la 30 de grade. Știu că pentru mulți este ceva firesc, dar pentru noi, locuitorii din Touraine, două săptămâni caniculare consecutive reprezintă ceva excepțional. Și unde mai pui că se anunță chiar o a treia săptămână la fel! Deci nu pot decât să mă bucur și să profit cât pot de activități în mijlocul naturii. N-am eu aici munte, nici mare, dar mereu caut și găsesc câte ceva interesant de făcut. Dacă acum două săptămâni mi-am petrecut sfârșitul de săptămână la plajă, duminica ce tocmai a trecut am ales o plimbare într-o canoe pe râul Vienne, a cărui apă nu era chiar turcoaz ca a Verdonului la care visam eu, ci mai degrabă verzuie, dar fu bună și așa. Iar acum că mi-a trecut febra musculară de la brațe, pe care am căpătat-o de la atâta dat la pagaie, o să povestesc experiența, care apropo, mi-a plăcut la nebunie. Deci cu siguranță vor urma și altele asemănătoare.