Chinon: străzi medievale, vinuri și dragoni

Când am fost cu mama să vizităm Castelul Rivau, am făcut o mică oprire în Chinon la întoarcere. Mai fusesem acolo vara aceasta, atunci când m-am dat în canoe pe Vienne, dar nu mi-a mai rămas timp la momentul respectiv pentru o plimbare, așa că am profitat acum, oricum era în drumul nostru. Ce-am găsit la Chinon? Am găsit un orășel plăcut, așezat pe un deal de calcar ce surplombeaza râul Vienne, orășel dominat de secole de Fortăreața Roială cu același nume. Cu o moștenire istorică impresionantă, Chinon a devenit brusc pentru mine unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat pe Valea Loarei. Apropo, încă n-am terminat-o de vizitat. Iar când o voi termina, cine știe, poate mă apuc și eu să scriu vreo carte. Păi nu?

Lăsând la o parte cartea, să vorbim mai bine despre Chinon. Situat în sud-vestul provinciei istorice Touraine, adică cea în care locuiesc eu, exact la granița acesteia cu provincia Anjou, provincii care nu mai există fizic pe harta Franței, dar au existat cândva, Chinon era în Evul Mediu un loc ideal pentru clădirea unui oraș: un curs de apă, așa cum este râul Vienne, ca o importantă cale de comunicație și de comerț, pante abrupte pe care se puteau construi ziduri fortificate, menite să apere orașul de invadatori și o colină în vârful căreia se putea așeza strategic un castel, de pe turnurile căruia s-ar fi putut spraveghea perfect împrejurimile și de ce nu, stăpânii și-ar fi avut, la propriu, supușii la picioare.

Am citit că, deși existența unei așezări în zonă se confirmă încă din antichitate, micuțul târg de pe malul Viennei cunoaște o dezvoltare importantă un pic mai târziu, odată cu Henri II, conte de Anjou, devenit mai apoi rege al Angliei, care face Chinon una din rezidențele sale preferate, construindu-și în vârful dealului un castel. Adevărul este că și eu în locul lui aș fi ales această locație!  În anii ce urmează, orașul trece în posesia altor regi, sau conți, care continuă să vină aici să locuiască, sau să se refugieze în timpul războaielor. Mai întâi fură regii, odată cu ei curtea, apoi conții, ducii și alți preferați și protejați ai lor și uite așa în tot acest timp, prezența capetelor încoronate a favorizat dezvoltarea orașului și a dus la o importantă creștere și prosperitate economică. 

Dar cum orice perioadă înfloritoare este urmată inevitabil și de una de declin, pe la 1631 Chinon trece în posesia cardinalului Richelieu. V-am mai povestit de el, ăla care a dărâmat multe castele ca să-și construiască un oraș, care oraș există și astăzi, pe aici pe undeva pe lângă Tours. El și descendenții săi, ducii de Richelieu, preocupați de alte treburi, delasă orașul și fortăreața cu tot cu castel, care cad ușor, dar sigur în ruină.

Abia în secolul XIX Chinon cunoste importante trasformari urbane și restaurări masive, printre care se numără și construcția unui chei nou menit să întărească vechile fortificații și să le apere de furia apelor Viennei, plus o cale ferată, care va duce mai apoi inevitabil la declinul comerțului fluvial, foarte înfloritor până atunci. 

Și pentru ca modernizarea să fie completă, mulți ani după, în 1957, prima centrală nucleară franceză este construită lângă Chinon, centrală devenită între timp sursă importantă de electricitate pentru țară și de material fotografic pentru mine. Glumesc desigur, n-am avut decât două ședințe foto prin apropierea ei.

Centrul Vechi din Chinon

Revenind la orașul Chinon, cele mai importante monumente de patrimoniu sunt Fortăreața Roială de pe deal și Colegiala Saint Mexme din vale. Dincolo de acestea, mai sunt clădirile, de la modeste case cu bârne de lemn, până la conace burgheze ce mărginesc râul Vienne, toate împreună formând un centru istoric echilibrat, care încântă orice vizitator amator de mediaval. N-am intrat în interiorul fortăreței pentru că la ora la care am ajuns mai era puțin și se închidea și oricum nu era în plan pentru ziua respectivă. Dar m-am plimbat în schimb centru și am urcat spre vârful colinei până la intrare, ca să admir panorama excepțională asupra orașului, a colegialei și a dealurilor din împrejurimi. Pentru că da, deși geografic vorbind aici la mine este câmpie, practic mai sunt și ceva dealuri.

Panorama asupra orașului de la poarta fortăreței

Colegiala Saint Mexme

Despre Fortăreața Roială Chinon ce să vă zic... am citit că s-ar întinde pe o lungime de vreo 500 de metri și că ar fi compusă din mai multe corpuri individuale: fortul Coudray la vest, partea cea mai veche a fortăreței, Castelul din Mijloc, care adăpostea locuințele regale și Fortul Saint-Georges. Căzută cândva în degradare, fortăreața a făcut obiectul unui important șantier de restaurare, în ordine să-i redea o parte din splendoarea de altădată. Exact ca Rivau. Lucrările au debutat în 2003 și au durat 6 ani. În tot acest timp au fost refăcute 150 de metri din zidul de apărare, apartamentele regale și donjonul, respectând arhitectura originală. Cine a suportat costurile? Consilul General al departamentului Indre-et-Loire, de care aparține și astăzi fortăreața. Pentru că da, în unele țări, primăriile alocă bani și pentru monumente istorice, nu doar pentru reședințele edililor.

Mai multe nu știu să povestesc, pentru că așa cum am spus, nu am vizitat interiorul, dar știu sigur că vreau să merg într-o zi să văd dragonii. Care dragoni? Dragonii care anul acesta au invadat fortăreața Chinon. Firește că nu sunt reali, deși mi-ar fi plăcut! Probabil m-oi fi uitat eu prea mult la Game of Thrones!  

Dragonii de la Chinon sunt artificiali și se găsesc ascunși la umbră, sau întinși la soare, atârnând sub arcade, sau cocoțați pe turnuri. Cum n-am intrat, nu l-am văzut decât pe cel de pe turnul din poza de mai jos, și încă vreo câțiva mai micuți pe ziduri, dar până vor pleca, vreau să ajung să-i văd pe toți. Dragonii nu au nici o legătură cu istoria fortăreței, dar aduc o notă interesantă vizitei după părerea mea, în special pentru un copil, dar nu numai, doar vedeți cât de entuziasmată sunt și eu de ei! Vizitatorii pot descoperi specimenele acestor creaturi imaginare, poveștile și legendele lor, pentru că dintotdeauna, nu-i așa, dragonii și fortărețele medievale au făcut casă bună împreună.

Fortăreața Roială

Fortăreața Roială-poză făcută în iulie 

Și ca să închei vesel povestea, vă mai zic că mai este ceva la Chinon. Dincolo de fortărețe roiale, străzi medievale și dragoni, Chinon mai înseamnă ceva. Chinon înseamnă vin roșu. O apelație de origine controlată obținută în 1937, vreo 2000 ha de de vie și vreo 200 de viticultori, rezultând anual aproximativ 15 milioane de sticle vândute.  Vinul roșu de Chinon este unul dintre cele mai apreciate vinuri care se produc pe Valea Loarei, este un vin sec, lejer, elegant, obținut din 90% cabernet franc. Cred că vinul acesta roșu se potrivește de minune cu locul, împletindu-se perfect cu poveștile despre cavaleri și ospățuri în fortărețe medievale.   

Caracterul excepțional al patrimoniului orașului Chinon a fost recunoscut de mai multe instituții importante, astfel că Fortăreața Roială  și Colegiala Saint Mexme sunt înscrise pe lista monumentelor istorice încă din 1840, iar începând cu anul 2000, Chinon a fost desemnat «Ville d'art et d'histoire», autoritățile locale angajându-se astfel să inteprindă contiuu măsuri de valorificare a patrimoniului. În plus, fiincă este situat în inima Văii Loarei, Chinon este înscris în anul 2000, odată cu toți cei 280 de km în lungul fluviului, de la Sully-sur-Loire la Chalonnes-sur-Loire, pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Știți voi, locurile acelea cu o valoare inestimabilă pentru umanitate.  O moștenire istorică impresionantă, bogăție arhitecturală, bogăție culturală, o anume art de vivre și savoir-faire  tradițională, toate așezate într-un cadru natural excepțional, fac din Chinon un oraș ce merită vizitat.

  

În concluzie nu pot să spun decât că mi-a plăcut foarte tare la Chinon. Am observat că majoritatea celor care vizitează Valea Loarei se rezumă la partea de nord a acesteia, în special la castele din jurul orașului Tours. Nu zic că e rău, doar datorită lor este cunoscută această regiune. Mai știu și că timp e puțin și pe oriunde mergi sunt multe de văzut.  Însă oameni buni, dacă plănuiti o călătorie pe aici și citiți aceste rânduri, mergeți și vizitați și partea asta de Loara, vechea provincie Anjou. Mie mi se pare de departe cea mai frumoasă. Orașe că Saumur, sate ca Montsoreau și Candes Saint Martin, zău că sunt deosebite. Nu vă rezumați doar la castele mega-cunoscute și mediatizate. Îmbinați! De ce să nu descoperi pe unde mergi și locuri mai speciale, mai originale, locuri pe care nu le vizitează chiar toată lumea? Eu mă mai duc odată! Trebuie să văd toți dragonii!

S-ar putea sa te intereseze si:

Mini-ghid de vizitat Valea Loarei

Cele mai frumoase castele de pe Valea Loarei

Ce vizitezi pe Valea Loarei dincolo de castele

10 idei de excursii pe Valea Loarei

Gastronomie si vinuri locale