Întâia zi de primăvară la Avignon

Pentru a doua zi a ultimei escapade în sud (despre prima v-am povestit AICI) programasem inițial să mergem pe ruta La Ciotat-Route des Crêtes-Cassis. Am mai fost la Cassis, dar nu era bai, orășelul este genul de loc unde poți să revii din nou și din nou fără să te plictisești vreodată, vorba lui Frédéric Mistral, Qui a vu Paris et pas Cassis, n'a rien vu*- la care subscriu de altfel pentru tot sudul Franței. Am renunțat la idee încă dinainte să plecăm de acasă pentru că vremea nu se anunța tocmai potrivită pentru un drum de coastă, să nu mai vorbesc despre mistralul care-și vestea prezența pentru ziua respectivă. Și ce prezență, mai nene! Să nu subestimați niciodată acest vânt dacă aveți drum prin zonă, au cei din sud mare, munte, soare și niște peisaje de-ți taie răsuflarea, dar au din păcate și mistralul. Așa că unde să mergem, unde să mergem? ... Ce-ar fi să vizităm Avignon? că e în drum spre casă și oricum de multă vreme plănuiam să ajungem pe acolo.  

Așa că a doua zi de sud mi-am petrecut-o în universul papilor, dacă este să luăm în seamă și vizita de după-amiza la podgoria Chateauneuf-du-Pape. Aș fi putut să dau o tură și prin unu-două sate provensale, ba chiar mi-a trecut prin minte și varianta asta, însă când vine vorba de vizitat Provence, această sublimă regiune a Franței, sunt două puncte de la care nu vreau să mă abat: NU pe fugă și NU iarna! Așa că i-o veni și rândul ei cândva, pe-ndelete și când înflorește lavanda. 

Fiindcă în noaptea de dinainte am fost cazați la un hotel din imediata vecinătate a orașului și pentru că s-a întâmplat excepția de a ne trezi devreme, la 9 dimineața eram deja parcați și ne beam cafeluța într-o braserie de lângă oficiul de turism, situat pe rue de la République, o arteră importantă și impozantă a orașului. Nici măcar barmanul nu sosise la datorie, ne-au servit niște persoane despre care habar nu am ce funcție aveau prin local. După doza de cofeină necesară functionării am pornit către centru, lungind același bulevard larg și bordat de magazine, cu mistralul în față suflând ca nebunul de aproape că ne dădea jos. De Azorel nu mai vorbesc, noroc că era bine ancorat în lesă. Am ajuns rapid în Place de l’Horloge, piața ce-și datorează numele, încă din secolul XVI, ceasului instalat în turnul mănăstirii Saint Laurent, ce domină de altfel locul, alături de Hôtel de Ville, vechea primărie a orașului, construită în stil gotic. Piața este mărginită de diverse localuri, cu terase stradale, foarte animată la orele prânzului și seara, cam pustie la ora la care am ajuns noi. 

Capitală a creștinătății în Evul Mediu, Avignon a păstrat până astăzi un patrimoniu excepțional, centrul istoric al orașului fiind clasat de UNESCO pe lista patrimoniului mondial. Și pe bună dreptate, orașul posedă un peisaj urban grandios, colina Rocher des Doms domină împrejurimile cu asamblul său arhitectural format din: Palais des Papes (Palatul Papilor), Pont d’Avignon, celebrul pod saint Bénezet peste Rhône, Cathédrale Notre Dame des Doms, Petit Palais și zidul de apărare aproape intact, flancat de patru turnuri impresionante. În plus față de acestea mai sunt micile muzee, străduțele întortochiate ale centrului medieval, ca să nu mai vorbim despre toate frumusețile regiunii Provence aflate la o aruncătură de băț. 

Luptându-ne cu mistralul, din Place de l’Horloge am ajuns rapid în impunătoarea piață a palatului (place du Palais) de unde se poate admira silueta mastodontului. Palais des Papes este un adevărat simbol al strălucirii bisericii creștine din secolul XIV, acesta fiind edificat se pare pe la 1335 sub atenta supraveghere a doi papi, cel mai probabil megalomani: Benoit XII și succesorul său Clément VI. Monumentala rezidență a suveranilor pontifi constituie cel mai mare palat gotic din lume, fiind de altfel unul dintre cele mai vizitate monumente din Franța. Nu am intrat să vizitez interiorul, doar i-am dat roată, am preferat să continui spre podul Saint Bénezet, celebrul Pont d'Avignon, pe care m-am plimbat în ciuda vântului care aproape că mă lua pe sus. 

Podul Saint Bénezet este martorul incontestabil al istoriei orașului. Construit în secolul XII, el a fost dus la vale în mai multe rânduri de apele tumultoase ale Ronului, fiind definitiv abandonat în secolul XVII. Legenda spune că un tânăr cioban, Bénezet, l-a construit după ce a avut un vis în care divinitatea îi cerea asta. Finalizat în 1185, se pare că podul era la vremea respectivă singurul pasaj peste Rhône între Lyon și Mediterană. Astăzi el este incomplet, practic se oprește la mijlocul râului, cuprinzând doar patru arcade și o capela închinată Sfântului Nicolae.  
  
Însă ce mi s-a părut cel mai interesant la Avignon nu a fost nici palatul nici podul, ci zidul medieval de apărare, aproape intact, care înconjoară și astăzi orașul vechi, cu tot cu porțile de intrare. Deși rupt din altă lume, zidul din Avignon este atât de bine integrat în peisajul urban contemporan, de parcă ar fi cel mai firesc lucru din lume să intri cu mașina printr-o poartă grandioasă de piatră, flancată cu turnuri de apărare. Dacă te uiți mai atent mai că și vezi un arcaș stând de pază în vârf... 

După această incursiune în universul papilor grandomani, am continuat vizita cu o plimbare la pas pe străduțele din vechiul centru medieval, o diferentă uriașă observându-se între cartierul papal și cel al oamenilor obișnuiți. Pavate, cu nume de vechi meserii și de mici inteprinderi ce ocupau în Evul Mediu orașul, străduțele sinuoase ale centrului istoric din Avignon, întrerupte de mici scuaruri pline de șarm, te surprind, invitându-te parcă să te rătăcești printre clădirile drepte, obosite de timp. 
  
Spre prânz mistralul se mai îmblânzise, așa că ne-am așezat la soare la o terasă în Place de l'Horloge preț de un pahar. Pentru că se făcuse deja ora 12 și mirosul de mâncare ne izbea din plin, am rămas și pentru prânz. Nimic deosebit sau tradițional, clasica friptură cu cartofi prăjiți s-a dovedit a fi un deliciu. Fiindcă terminasem cam tot ce aveam de vizitat, lungind același bulevard de la République, ne-am îndreptat spre mașină și cu ea am ieșit din Avignon așa cum am intrat, pe o poartă medievală, spre următoarea destinație, satul și podgoria Chateauneuf-du-Pape. 

 Hôtel de Ville, vechea primărie a orașului (Place de l’Horloge)

 Place de l’Horloge

 Place de l’Horloge

 Palais des Papes (Palatul Papilor)

 Pont d’Avignon, celebrul pod Saint Bénezet peste Rhône

 La umbra maslinilor

 Pont d’Avignon

 Pont d’Avignon

 Pont d’Avignon

 Pont d’Avignon

 Pont d’Avignon

 pe zidul medieval de apărare

 Pont d’Avignon

 orologiul din Place de l’Horloge

 străduțele din vechiul centru medieval

 străduțele din vechiul centru medieval

străduțele din vechiul centru medieval

S-ar putea sa te intereseze si restul episoadelor acestei escapade in Sud (2016):

Ultima zi de iarnă la Toulon

Întâia zi de primăvară la Avignon

Vizită și degustare de vinuri la Châteauneuf-du-Pape

                                                       S-ar putea să te intereseze și: 

 Alte călătorii în Sudul Frantei (Provence si Costa de Azur)

 Gastronomie și vinuri franțuzești 

 Toate călătoriile mele prin Franța