Duminică la umbră de nuc (pe malul lacului Varenne-sous-Chandon)

Când eram copil, toată lumea avea la noi la țară în curte cel puțin un nuc. Noi aveam chiar mai mulți, atât în curte cât și la poartă. Sub nuc se desfășura adesea toată activitatea zilnică. Bătătura oamenilor era la urmbra de nuc. Acolo se gătea, acolo se mânca, acolo se odihnea. De nuc se agățau unelte, de nuc se rezemau obiecte. Cu infuzie de frunze de nuc ne clăteam părul. Toamna îl băteam și adunam de pe jos nucile căzute în saci, pe care îi depozitam peste iarnă. Nu duceam lipsă de nuci niciodată și nici nu mă minunam ca acum de prețul lor. Nici nu știam că nucile au un preț. Nici vorbă aici în Touraine de nuci sau alți arbori mari lângă case. Vântul bate des, uneori foarte tare, iar un copac așa mare poate fi periculos pentru case. Dar umbra nucului... umbra nucului era grozavă vara. Răcoroasă, întinsă, aerisită... o bucurie. Am regăsit-o de curând pe malul lacului Varenne-sous-Chandon, lângă Amboise și mi-am petrecut o duminică întreagă sub ea. Am stat, ne-am jucat, am mâncat, ba chiar am ațipit. A fost foarte plăcut. Și am mâncat și nuci.

Amboise valea loarei Varenne-sous-Chandon

A fost prima dată când am mers la lacul Varenne-sous-Chandon, această oază de verdeață situată chiar la ieșirea din Amboise spre Tours. Știam locul de mai multă vreme, de prin 2015, când, făcând o tură solo cu bicicleta pe pista Loire à Vélo, am trecut pe lângă și am rămas impresionată de culoarea verzuie a acestui lac, dar mai ales de aplasarea lui, chiar lângă Loara, fiind despărțit de aceasta printr-un dig, pe care trece și pista de altfel. Timpul a trecut, am uitat să investighez locul, până nu demult când am aflat din nou de el și mi-a atras atenția. Din când în când noi, locuitorii din Amboise, primim gratuit niște publicații editate de primărie în care ni se vorbește despre investițiile locale, ce s-a mai făcut, ce s-a mai schimbat în oraș, ce s-a mai instalat sau renovat, despre planuri viitoare, practic cam despre tot ce se face cu banii publici, publicații pe care le găsesc foarte utile și interesante. Așa am afat, printre altele, că primăria a cumpărat și a amenajat pentru agrement un lac, Varenne-sous-Chandon, unde se poate merge pentru pescuit, plimbare și alte activități. Uitându-mă unde este amplasat acest lac, am făcut imediat legătura cu cel pe care îl știam eu de pe Loire à Velo, astfel că nu am întârziat să merg să văd despre ce este vorba.

Inițial am fost doar să aruncăm o privire. Ne-a plăcut ce am găsit. Un loc natural foarte fain chiar lângă oraș, curat, degajat, bine amenajat și întreținut, cu parcare în afara lacului, cu bănci, mese de picnic și panouri informative pentru descoperirea faunei și vegetației. Am ochit o masă la umbra unui nuc și am decretat că vom veni duminica următoare. Andrei era cam sceptic că nu va pescui mare lucru acolo, dar i-a dat o șansă până la urmă. Astfel, duminica ce a urmat am luat echipamentul de pescuit, bicicletele fetelor, picnicul, cuvertura de stat pe iarbă. În timpul în care Andrei a pescuit și aprins pește, am făcut cu fetele înconjurul lacului, mai pe jos mai cu bicicleta. Ne-a plăcut foarte tare, mai ales că pe un mal am găsit o turmă de oi care le-a încântat foarte tare pe fete. Și desigur am cules și nuci pe care le-am mâncat cu poftă. Locul este foarte atractiv, foarte mulți oameni vin fie pentru bicicletă, fie pentru o plimbare în na

Din panourile informative am aflat multe lucruri interesante. Spre exemplu, lacul este unul artificial, făcut de om, într-o fostă carieră de pietriș, ba chiar unul foarte recent. Practic în 1991 era câmpie acolo, în anul 2000 s-a început exploatarea de pietriș, aceasta terminându-se în 2014 când lacul a luat forma finală. Exploatarea de pietriș și nisip în malurile Loarei este foarte frecventă în lungul fluviului, acestea fiind foarte folosite în construcțiile din zonă. Până în anii 80 se exploata direct din albia minoră a Loarei, adică din partea cea mai joasă a văii, pe unde trece permanent apa. Fiindcă acest lucru o creat numeroase incizii în albie, aceste exploatări au fost interzise și s-au mutat în albia majoră, adică în câmpiile aluvionare, în luncile fluviului, ceea ce este și cazul lacului de față. De câțiva ani exploatările nu mai sunt autorizate nici în lunci, întrucât aceste mici lacuri care se formează, despărțite de Loare prin diguri subțiri, vor fi ingitite în timp de fluviu ducând la o dezordine în dinamica acestuia.

Dincolo de partea informativă duminica petrecută la umbra nucului pe maulul lacului Varenne-sous-Chandon a fost foarte plăcută, mai ales că s-a finalizat sera acasă cu o saramură de pește proaspăt.