Postari din categoria
FOTO NOAPTE
Vremea este destul de urâtă pe aici pe la mine. Nu e frig tare, dar plouă la fiecare 10 minute. Ieși din casă, soare, frumos, mergi 10 minute și începe ploaia. Asta dacă ai noroc, că poți avea și nenorocul să te prindă grindina. Da, da, grindina! Așa că ultimele zile s-au desfășurat prin casă, sau prin jurul ei. Ba un rosé cu prietenii, ba o plimbare prin bătrânul Tours, ba un film bun, sau o carte interesantă. Lucruri banale, dar plăcute.
Întotdeauna mi-a plăcut foarte tare fotografia de noapte. Aș putea spune că este chiar preferata mea. La munte, la mare, în sate, pe câmpuri, dar mai ales în orașe, noaptea mi se pare fascinantă. Luminile, întunericul, umbrele, reflexiile sunt de vis, iar să le transpui în fotografii reușite mi se pare o adevărată artă. Îi admir enorm pe cei care fac acest lucru frumos și creativ. Cred că unul dintre scopurile principale pentru care mi-am dorit un aparat foto mai bun și implicit să citesc și să învăț mai multe despre tehinica foto, a fost ca să pot realiza și eu într-o zi, cândva, în viitor, fotografii cu imagini nocturne încântătoare, așa cum adimir acum doar prin cărți, reviste sau pe internet. Sunt multe de deprins până atunci, mult de exersat, dar cred că atunci când faci ceva cu pasiune și perseverență, există șanse de izbândă.
Vă spuneam duminică că seara urma să merg la o degustare de vin în oraș. M-am îmbrăcat bine, mi-am pus chiar căciula proaspăt cumpărată, grena (că să fiu în trend cu tendințele vestimentare ale iernii acesteia), mi-am luat soțul și cățelul, mi-am pus și aparatul de gât și am plecat spre locul cu pricina, adică aici la doi pași de domiciliu. Ajunși la fața locului, am privit, ne-am învârtit, am căutat ....nimic. Degustare ciuciu! Bea vinul de unde nu-i! Nu știu unde dispăruseră toate sticlele și butoaiele, sau n-or fi fost deloc și am înțeles noi prost data, ora...cert este că nu băui nimic și mă si dusei acolo fără rost. Puțin dezamăgită și cu gâtlejul uscat am plecat să ne plimbăm un pic, că doar nu am ieșit degeaba din casă până la urmă. Și am luat-o asa la pas, spre centrul vechi, iar apoi am coborât spre Loara, cea rece si învolburată.
Deși ador toamna din tot sufletul, cu tot coloritul ei minunat și zilele racoaroase, vă spun sincer că luna noiembrie nu este chiar pe placul meu. Îmi cer scuze pentru toți cei care sunt născuți în această lună, dar mi se pare atât de mohorâtă, că nu prea am cum s-o iubesc. Cred că este singura lună din an care nu mi-e chiar așa aproape de inimă. Păi cum să fie, când vine, așa lungă cum este ea, sau mai bine zis cum pare, cu zilele ei scurte, întunecoase și sumbre, cu nopțile astea lungi și reci, cu ploi mocănești, ce îți pătrund în oase, cu brumă, cu ultimele frunze moarte ce îngroașă covorul de pe străzi?! Noiembrie e atât de deprimantă....
