V-am povestit pe la începutul lunii despre cum am aflat eu de Dinan și ce vânt m-a dus acolo. Da, povestea cu nunta de hârtie și cu poza de la Windows, aceea cu amurgul și cu podul de piatră. Acum o să povestesc mai în amănunt despre Dinan, despre ce am văzut și ce mi-a plăcut. O să povestesc în rândurile ce urmează despre cum am descoperit un oraș medieval de poveste, cocoțat pe un deal, nu foarte turistic, dar cu adevărat fermecător, un oraș cu străduțe pietruite și case pe jumătate din lemn. O să povestesc despre cum am ciocnit un pahar de vin în amurg, în Portul Vechi din Dianan, privind podul de piatră, emblemă a orașului, acela care m-a făcut de fapt să bat cei 300 de kilometrii până în târgul de pe malul Rance-ului.
