Dinan - bijuteria medievală a Bretaniei

V-am povestit pe la începutul lunii despre cum am aflat eu de Dinan și ce vânt m-a dus acolo. Da, povestea cu nunta de hârtie și cu poza de la Windows, aceea cu amurgul și cu podul de piatră. Acum o să povestesc mai în amănunt despre Dinan, despre ce am văzut și ce mi-a plăcut. O să povestesc în rândurile ce urmează despre cum am descoperit un oraș medieval de poveste, cocoțat pe un deal, nu foarte turistic, dar cu adevărat fermecător, un oraș cu străduțe pietruite și case pe jumătate din lemn. O să povestesc despre cum am ciocnit un pahar de vin în amurg, în Portul Vechi din Dianan,  privind podul de piatră, emblemă a orașului, acela care m-a făcut de fapt să bat cei 300 de kilometrii până în târgul de pe malul Rance-ului. 

Când spui Bretania te gândești fără să vrei la orașe fortificate, la mici porturi pescărești, sau la sate pitorești și faleze stâncoase. Este un ținut sălbatic și alături de Normandia, este un ținut deosebit față de restul Franței. Când pășești în Bretania te încearcă un sentiment de călătorie în timp. Moștenirea celta a acestor ținuturi rămâne impregnată în cultura regiunii, dar mai ales în limba bretonă, vorbită și astăzi de anumite persoane. Ducat independent până în secolul XVI, Bretania a fost atașată Regatului Franței odată cu mariajul dintre Ducesa Anne de Bretagne și regele Franței Charles VIII, căsătorie oficiată la Castelul Langeais, aici, pe Valea Loarei.  

Sunt multe locuri deosebite ce merită vizitate în Bretania, începând cu plajele întinse sau stâncoase, continuând cu orașele remarcabile și terminând cu micile sate, adevărate minunății pentru ochi și suflet. Eu am ales Dinanul de data aceasta și cred că am făcut o alegere bună. Dinan este o adevărată podoabă a acestei regiuni. Orașul, așezat pe un deal, este încă înconjurat de zidurile vechi de apărare, aflate într-o stare excelentă de conservare. Privindu-le nici n-ai zice că au trecut sute de ani de când cavalerii străjuiau pe turnuri, cu săbii ascuțite în teacă. Cei peste 1000 de ani de istorie au modelat un orășel unic, prin farmecul și ambianța sa medievală. Ocolit de ravagii și distrugeri, Dinan posedă un patrimoniu care minunează orice vizitator: nenumărate case colorate cu bârne de lemn, străzi și piețe pavate, biserici gotice impresionante, un port fluvial fermecător și un romantic pod de piatră.

Oficul de Turism propune în broșurile sale 2 trasee de promenadă: o incursiune pe străduțele înguste ale Vechiului Dinan și un circuit al Zidurilor Medievale. Noi le-am îmbinat, luând ce e mai frumos de la fiecare. Cu o singură dezamăgire m-am întors acasă: aceea că am uitat să vizitez castelul. O să vă întrebați cum e posibil să uiți să vizitezi un castel. Dar uite că da, se întâmplă. Și culmea a fost că mi-am adus aminte la vreo câteva zile după ce am ajuns acasă. Asta este, un motiv în plus să mă întorc într-o zi la Dinan. 

    Promenade des Grands Fossés

Ca de fiecare dată, îmi făcusem temele de acasă pentru plimbarea prin Dinan. După ce rezervasem hotelul, fix în centrul vechi al orașului, am început să caut și să citesc pe internet despre ce anume e de văzut. Ajunși la Hotel de la Tour d'Horloge, doamna de la recepție, după ce m-a întrebat dacă sunt spaniolă, întrebare care de altfel nu mă mai miră, deoarece mi s-a pus de sute de ori decând sunt în Franța, mi-a înmânat cheia camerei, plus un plan al orașului cu cele două trasee de promenadă. Și-a cerut scuze că nu mai avea niciunul în franceză, dându-ne unul în engleză. Adevărul este că nu mai citisem ceva în engleză de un secol, dar n-a fost bai, m-am descurcat.  

După ce ne-am luat camera în primire și am servit o mică gustare, am luat-o la pas prin oraș. Nu-i mare Dinanul, dar în primă fază cu tot cu hartă, am reușit să ne rătăcim, abătându-ne de la traseu. N-a fost prea grav, am găsit repede drumul înapoi. În plus cu ocazia asta am făcut și un mic tur pe lângă vechile ziduri de apărare, bucata numită Promenade des Grands Fossés. Cum vă spuneam sunt două trasee propuse. Noi intenționam să-l alegem pe cel prin Vechiul Dinan, cu o mică abatere pe traseul ce înconjoară zidurile, în zona în care traseul merge exact pe ziduri. Dar uite că făcurăm fără să vrem mai mult decât ne propusesem.

Revenind la Vechiul Dinan...ei bine, e splendid. Pentru cineva care adoră plimbările lejere prin orașe medievale, Dinan va fi o bucurie. Patrimoniul istoric al Dinanului este extraordinar, prin diversitatea și arhitectura deosebită, dar și prin starea sa de conservare foarte bună. Pășind pe străduțele înguste, pătrunzi parcă într-o altă lume, una uimitoare, ale cărei rădăcini se adâncesc cu multe secole în trecut. 

Am început din Place Cordeliers, un loc unde parcă se eliberează dintr-o dată toată magia Dinanului. Conacele medievale, unul mai frumos ca altul, se înghesuie în acesta piață pavată. Circulația automobilelor este interzisă, zona fiind rezervată doar pietonilor, teraselor și restaurantelor. Place Cordeliers continuă cu Place Mercier, la fel de frumoasă și animată. Nu prea mi-au ieșit niște poze extraordinare la Dinan. Toată plimbarea am făcut-o la orele amiezei, când soarele era destul de puternic. Puternic ca lumină, desigur, nu ca și temperatură.  

Place Cordeliers

 

Biserica Saint-Malo

Din place Mercier, am continuat pe Rue de l'Horloge. În secolul XV Dinan era un oraș înfloritor. Pentru a arăta prosperitatea și puterea, conducătorii orașului au hotărât să construiască o clopotniță. Și așa a apărut Tour d'Horloge. Turnul avea și o funcție de apărare și supraveghere: paznicii puteau semnala rapid eventualele incendii, dar și jafurile ce aveau loc adesea pe străzi, sau prin piețele orașului. Lângă turn se află La Maison de la Harpe, una dintre cele mai vechi case din oraș. 

Rue de l'Horloge și Tour d'Horloge

Urmând planul, am coborât prin fața Bisericii Saint-Sauveur, o adevărată operă a artei medievale gotice, am traversat o grădină micuță și am ajuns la porțiunea de zid dintre Turnul Cardinal și Turnul Sainte-Catherine. Aici se poate admira una dintre cele mai frumoase panorame asupra portului și râului Rance. Orașul Dinan este împărțit în două zone: Ville Haute, sau Ville Intra-muros, adică orașul înconjurat de ziduri din vârful dealului, și Ville Basse, orașul de jos, de pe malul Rance-ului. Am făcut câteva poze în turn, dar n-am zăbovit mult și am coborât pe lângă zid până la Viaduct. Viaductul a fost inaugurat în 1852, după 6 ani de construcție. Măsoară peste 290m lungime și 40m înălțime, sau cel puțin asta scria în broșură, nu m-am obosit să-l măsor. Poate data viitoare...  

Bisericii Saint-Sauveur

Panorama din Turnul Sainte Catherine

Turnul Sainte Catherine

Odată trecuți pe sub pilonii viaductului, ambianța se schimbă radical. Orizontul se lărgește dintr-o dată, priveliștea fiind dominat de portul de la malul râului Rance. Acesta nu mai servește astăzi comerțului cu mărfuri, așa cum servea odată, ci găzduiește doar ambarcațiuni personale. Pe docuri te îmbie o multitudine  de restaurante și terase. Exact aici, pe malul Rance-ului, în jurul portului, se zice că s-a născut de fapt orașul Dinan! Însă ce aduce farmec portului și chiar orașului în sine, este micuțul pod de piatră. În ciudă aspectului sau, construcția este destul de recentă (secolul XX), doar că arhitecții l-au construit respectând arhitectura vechiului pod, distrus cândva în trecut. Aici, în portul vechi, se pot petrece câteva clipe liniștite și romantice, ceea ce am făcut și noi. Ne-am oprit la o terasă, exact pe malul râului, cu imaginea podului în față și am servit o bere rece, bucurându-ne de câteva clipe însorite și liniștite. Nu era vreo zi caniculară, însă la 20 și un pic de grade, în Bretania, este vară în toată regula.
 

Portul de la malul râului Rance

Micul pod de piatra

După o vreme o luăm din loc și începem să urcăm spre Ville Haute pe Rue du Petit Forte, care este extrem de în pantă, dar destul de interesantă. Casele cu bârne de lemn, toate diferite și speciale, te trimit direct în Evul Mediu. Ajungem la Porte du Jezual, veche poartă de intrare în oraș. După poartă, Rue du Petit Forte devine Rue du Jerzual, dar își păstrează aceeași frumusețe. Casele sunt aceleași, parcă chiar mai somptuoase. Această stradă era în trecut una dintre cele mai circulate artere, întrucât duce spre port, iar comercianți și călătorii antrenau pe aici un flux dens. Strada este foarte bine intreținută și una dintre cele mai populare din Dinan. 

Rue du Petit Forte

Porte de Jezual

Rue du Jerzual

Am cotit puțin pe Le Chemin de Ronde, care permite o frumoasă plimbare pe ziduri și pe turnurile de garada. Fortificațiile ce înconjoară Dinanul, datează din secolul XIII și aveau rolul să protejeze orașul. Sunt foarte bine întreținute și posedă încă majoritatea porților și turnurilor. După plimbarea pe ziduri ne-am continuat drumul spre Centrul Vechi unde ne-am oprit la o terasă, pe o străduță extrem de îngustă, pentru a ne răcori puțin. 

Le Chemin de Ronde

Seara a continuat cu o cină deosebit de savuroasă la restaurantul La Fleur de Sel, unde ne-am delectat papilele gustative cu preparate regionale și nu numai, restaurant despre care v-am povestit în articolul trecut. După masă, deși noaptea și răcoarea începuseră să cuprindă orașul, nu ne-am putut abține să nu mai dăm o fugă până în port. Deși burțile pline cereau odihnă, plimbarea a fost minunta: noaptea străzile Dinanului sunt parcă și mai frumoase. Iar portul....portul parcă era și mai strălucitor.

A doaua zi dimineață am luat drumul Normandiei, îndreptându-ne spre Mont Saint Michel. Dar despre asta am vorbit deja. Pentru că așa fac eu de fel, încep cu sfârșitul. Sau poate că doar las la urmă ceea ce mi-a plăcut mai mult...

  

Citeste toate episoadele acestei escapade in Normandia-Bretania (2013):

Nunta de hârtie - Weekend în Normandia -Bretania

Dinan - bijuteria medievală a Bretaniei

 Mont Saint Michel - un colț din Normandia 

S-ar putea să te intereseze și: 

 Alte călătorii pe Coasta Atlanticului

Alte locuri vizitate in Bretania

 Gastronomie și vinuri franțuzești 

 Toate călătoriile mele prin Franța