Nu mai știu exact când și de ce m-am îndrăgostit de Strasbourg. Poate că au fost de vină fotografiile ireal de frumoase ale lui Stéphane Rey (asta pentru că îmi plac foarte tare fotografiile care fac realitatea mai frumoasă), cert este că îmi doream tare mult să ajung acolo. Am avut intenția să fac o vizită în perioada în care am stat la Metz, că nu era chiar departe, dar m-am lăsat dusă de alte valuri și alte locuri, așa că n-am mai ajuns. Apoi am avut curiozitatea prin 2012, înainte de Crăciun, să caut niște bilete de tren spre Alsacia (că 8 ore dus și alte 8 întors cu mașina pentru un weekend nu prea se merită), dar mi s-a părut prea scump trenul. Am mai avut și alte intenții, niciodată socotelile nu s-au potrivit, dar am rămas optimistă, ca de obicei, gândindu-mă că într-o zi stelele se vor alinia favorabil și îmi voi face și eu damblaua de a vedea Strasbourgul. Și uite că iarna asta am ajuns fix în a treia zi de Crăciun, prinzând și târgul deschis.
