Postari din categoria CULINARE FRANTUZESTI
Întotdeauna mi-am dorit să văd marea iarna. Habar nu am de ce, pentru că eu nici vara nu țin neapărat s-o văd. Dar iarna credeam eu că e mai fascinantă. Deși n-a fost vreodată departe, că doar Constanța era la vreo 250 km de București, tot n-am ajuns. Probabil nu mi-am dorit îndeajuns, că altfel făceam eu ce făceam și tot ajungeam. Acum tot la 250 de km este marea. Mă rog, oceanul, dar este cam tot aia. Nu vrea parcă să mă părăsească deloc, tot aproape rămâne, iar eu rămân să mă întreb mereu de ce natura n-a făcut Alpii acolo și Atlanticul în locul Alpilor. Bine, decât să muți munții din loc, mai bine mă mut eu lângă ei, dar nah, așa a fost să fie. Poate cine știe, în viitor....


Masivul Central Francez Auvergne Franta

Cu puțin înainte de Crăciun ne-am gândit ca după Revelion să mergem câteva zile la munte, mai ales că aveam liber până pe 7 ianuarie. Știam că Masivul Central Francez este cel mai aproape de noi, asta în măsura în care 385 km se pot numi "aproape". Nu are altitudinea Alpilor nici pe departe, dar când ai chef de o drumeție și ai la dispoziție un sfârșit de săptămână prelungit de cel puțin 3 zile, merge la fix. Și cum era oricum iarnă și majoritatea traseelor sunt închise prin toți munții, am zis că un astfel de masiv mai domol este perfect.  O avea Franța munți frumoși, dar nu știu cum se face că toți sunt departe de mine! Merg ei de vacanță, dar de weekend sunt cam peste mână. Dacă îmi plăcea marea, poate nimeream să locuiesc într-un oraș de munte. Cum îmi place muntele, desigur că locuiesc la câmpie. Măcar de locuiam totuși la mare!

Mâine va fi prima zi de iarnă și o simt cum nu se poate mai bine, ținând cont de cele 2 grade de afară, iar colac peste pupăză, m-am trezit și cu gâtul înțepenit. Nu o să încep să-mi vărs patriotismul pe blog cu ocazia zilei naționale, dar n-o să-mi vărs nici frustrarile. De fapt mă gândeam să vorbesc despre iarnă, dar cum ideile mele sunt foarte schimbătoare în minte, m-am trezit azi cu gândul la vară.  De fapt acest gând, dacă stau bine să mă gândesc, mi-a venit în timp ce-mi plimbam câinele la prima oră și făceam pariuri în minte dacă sunt sub sau peste 0°C. 


sursa
Ai ajuns pe Valea Loarei. Bravo! Te-a impresionat grandiosul Chambord, cel mai impunător castel de pe malul bătrânului fluviu, te-a fermecat Chenonceau, castelul elegant al doamnelor și ai rămas mut de uimire în fața grădinilor suspendate și cochete de la Villandry? Te-ai plimbat prin orașe și ai vizitat sate cu străduțe înguste, pline de jardiniere cu muscate colorate? Buun... Acum e vremea să te așezi la masă. La un mic restaurant frantuzesc, din acela cu măsuțele în stradă, să-ți tragi sufletul și să-ți lași simțurile să se bucure de aromele savuroase ale bucătăriei Loarei. Deci...Garçon, la carte s'il vous plaît!

Calatorie culinara in Lorena

in , , by Larisa, octombrie 30, 2012
Lorena, alaturi de Alsacia, este una din regiunile mele preferate din Franta, se stie. Trecuta de-a lungul istoriei de multe ori din mainile francezilor in ale nemtilor, Lorena a imprumutat ce e mai frumos si mai interesant de la ambele popoare. Este fascinant cat de bine se imbina acolo eleganta si rafinamentul francez, cu arta si rigurozitatea germana. Plimbandu-te pe stadutele oraselor, sau prin sate, nu mai stii de multe ori in care dintre tari te afli de fapt. Vara trecuta am petrecut 3 saptamani in Lorena, la cativa km de Metz, undeva langa Burtoncourt. Este o regiune inimaginabil de frumoasa, ininsa pe coline molcome, in care m-as intoarce fara sa ma gandesc prea mult, ori de cate ori as avea ocazia. 
Nici o masa copioasa fara vin adecvat, n'est ce pas? Pentru mine cel putin. Cred ca un vin potrivit corect, mareste calitatile gustative preparatelor culinare si invers un preparat potrivit, evidentiaza mai bine calitatea vinului, daca acesta este bine ales. Eu ador vinurile! Stiu, pentru unii este o simpla bautura, sau nici macar atat, insa pentru altii este o arta, o stinta complexa, plina de mirosuri, gusturi, arome sau soiuri.


© BLOGUL LARISEI · THEME BY WATDESIGNEXPRESS