BLOGUL LARISEI

Unul dintre obiceiurile pe care le admir la francezi este că nu prea se dau peste cap cu pregătiri pentru marile sărbători religioase, precum Paștele sau Crăciunul. Nimeni nu exagerează cu timpul petrecut în bucătărie, cu prepararea unor rețete elaborate, nici cu bucate felurite ori mese prea imbelsugate. Dacă tot sunt niște zile libere oamenii din regiunea mea profită mai degrabă pentru a se odihni, a ieși la plimbare în oraș sau prin împrejurimi, a merge la restaurant, sau a petrece timp agreabil în compania familiei sau a prietenilor. După exemplul lor petrecem și noi sărbătorile în ultimii ani, simplu și reconfortant, fie cu ieșiri prin împrejurimi, fie mese la noi în curte, dacă vremea permite, fără sindrofii pline de excese de tot felul.  

Noiembrie este o lună plină de contraste în micuțul meu orășel de la malul Loarei. Culori încântătoare dar zile prea scurte să le admir, străzi neumblate dar vreme grea și mohorâtă să le bat la pas precum aș vrea, lumină atât de plăcută dar peisaje mult prea însingurate de învăluit. Cu toate acestea, noiembrie este una puținele luni când orașul este al nostru, al localnicilor. Nimeni nu vizitează Valea Loarei în noiembrie, așa că după ce forfota turiștilor s-a potolit, străzile par neobișnuit de pustii. În noiembrie orășelul se cufundă într-o liniște stranie, aproape apăsătoare, până ce vânzoleala începe din nou, odată cu luna decembrie și sărbătorile de iarnă. 

Ador orașul Tours. Să merg, să-l revăd, să îi bat străduțele la pas. Este un oraș viu, șic, exact pe placul meu și chiar dacă nu mai locuiesc în centrul său, pe străduța îngustă din cartierul Prébandes, revin cu drag ori de câte ori am ocazia. Față de Tours simt un atașament aparte, mă cheamă și m-atrage necontenit, ca un oraș de suflet. Orașul copilăriei mele franțuzești, v-am zis. 

Plimbarea prin Blois a fost alta dintre cele făcute vara aceasta prin regiune. Trebuie să recunosc că deși locuiesc nu departe de orășel, iar acesta este unul destul de pitoresc și vizitat de turiști în general, merg foarte rar acolo, uneori chiar mă amuz zicându-mi că trebuie să vină mama tocmai din România ca să mă ducă la Blois, întrucât și ultima dată tot în compania ei am ajuns să-l vizitez. De data aceasta însă am mers cam pe negândite, ne-am hotărât azi ce-ar fi ca mâine să mergem la Blois? N-am făcut nici măcar vreun plan de bătaie, nu ne-am propus niciun obiectiv, nimic anume de văzut sau de « bifat », a fost mai degrabă o vizită tihnită la întâmplare, într-o zi nu tocmai prietenoasă de vară. Pentru că vara aceasta a fost cam bezmetică cu noi, locuitorii din Touraine, zile foarte calde alternând la intervale destul de scurte cu zile extrem de reci. N-a fost rău totuși. N-a fost nici tocmai bine. Dar zău că o vară zi de zi caniculară nu cred că aș mai suporta. 

  

Valea Loarei nu inseamnă doar castele deși este reputată mai mult pentru ele, asta le răspund multor persoane care, alegând să-și petreacă vacanța în această regiune, ajung intamplător pe blogul meu și îmi cer informații sau sfaturi. Desigur, castelele sunt multe și interesante, insă pentru a profita la maxim este de preferat să combinați vizitarea castelelor cu alte activităti, cum ar fi o plimbare printr-un sat pitoresc. Nu știu despre voi, dar mie îmi place în călătoriile pe care le fac să includ, pe langă alte obiective, și sate tradiționale. Zonele rurale m-au fascinat de mic copil, asta probabil și pentru că am crescut la tară. Nu țin neapărat să-i laud, dar satele francezilor sunt adesea galerii de muzeu, iar Valea Loarei deține câteva exemple remarcabile în acest sens, așa că dacă ajungeți prin zonă vă recomand să nu plecați de aici fără să vizitați vreo câteva. Iată câteva exemple interesante, primele 4 fiind, pe bună dreptate, pe lista celor mai frumoase din Franța:

1. Montrésor, pentru că este un sat absolut superb, situat în departamentul Indre-et-Loire, preferatul meu și cel mai probabil cel mai frumos sat de pe Valea Loarei. Insă până să ajungi în centrul burgului, este drumul. Dacă toate satele astea remarcabile sunt în general bine ascunse în mijlocul nicăieri-ului, ei bine Montrésor e mai în mijlocul nicăieri-ului decât oricare altul. Drumul pană acolo traversează un peisaj idilic, șoseaua șerpuind pe câmpuri  vălurate, întrerupte de râuri și pădurici, presărate cu ferme vechi de secole. Cât despre satul în sine, traversat de micuțul râu Indrois, brăzdat de strădute înguste mărginite de case tradiționale, luate parcă din alte timpuri și trântite aici, în zilele noastre moderne, Montrésor este fascinant, biserica impunătoare construită în stilul specific arhitecturii renascentiste din Touraine și castelul cocoțat pe un pinten stâncos deasupra așezării, ca un veghetor absolut al locului, încadrând armonios peisajul. Nu îți trebuie un plan anume, e de preferat doar să te pierzi pe străduțe, dar dacă ții neapărat urmează traseul turistic Les balcons de l'Indrois, traseu care permite admirarea unor privelisti deosebite. 

 
Mai multe despre Montésor am povestit AICI.

Crăciun Fericit în continuare, dragii mei!  

Cui nu îi plac orășelele medievale? Cu străduțe înguste, mărginite de case obosite de timp, cu scuaruri ascunse și piețe lărgi pline de cafenele și restaurante, toate cu măsuțele așezate în stradă. Nu știu despre voi dar mie îmi plac la nebunie și le caut adesea pe unde merg. Nici Valea Loarei nu duce lipsă de astfel de târgușoare pitorești, iată care sunt cele mai interesante,  în cazul în care aveți drum pe aici:
 

1. Tours, pentru că este capitala Văii Loarei și pentru că este orășelul meu de suflet, dragoste la prima vedere din momentul în care am pășit prima dată pe străduțele lui, în 2010. Am locuit 3 ani și jumătate în Tours, câteva luni în chiar în Centrul Istoric, mai apoi în cartierul Prébandes, unul dintre cele mai elegante din oraș, iar faptul că acești ani au coincis cu primii mei ani în Franța m-au făcut să-l îndrăgesc și mai tare, ca pe un loc al copilăriei mele pe meleaguri franceze. I-am bătut străzile la pas cu nesaț, l-am fotografiat, l-am adorat și mi-a lăsat în schimb mii de amintiri. Si chiar dacă astăzi nu mai locuiesc în Tours, revin cu drag de fiecare dată. Nu este un oraș mare, nu este nici unul foarte mic, dar este viu, plin de viață, mereu tânar, interesant și cochet, având destule de oferit: istorie și cultură bogată, arhitectură frumoasă și uniformă, biserici impunătoare, un centru vechi cu străduțe mărginite de case medivale, unele dintre cele mai remarcabile exemple din Touraine, zone pietonale pline ochi de cafenele și restaurante, oameni civilizați, curățenie și mult aer curat.