Postari din categoria STIL DE VIATA
Vorba vine "viața la țară", că Amboise este mai degrabă un orășel decât un sat chiar dacă la prima vedere nu pare. În plus, "viața la țară" din ziua de astăzi e foarte diferită de cea despre care ne povesteau bunicii și asta nu numai aici la mine, ci mai peste tot în lume. Apa nu se mai scoate din fântână, ci vine pe conductă direct în casă, lemnele trosnesc în șemineu doar de plăcere, iar legumele cresc mai degrabă la supermarchet decât în grădină. C-o fi bine, c-o fi rău nu știu ce să spun, cu siguranță viața bunicilor noștrii nu se mai potrivește cu a noastră, cert este că-mi place "la țară", zău că nu m-aș mai întoarce la bloc.
  

Recunosc, m-am franțuzit! 

De ceva vreme servesc croissant și prăjituri la micul dejun, eu care cu ceva ani în urmă n-aș fi conceput senzația de dulce pe stomacul gol. Cu toate acestea, acum câteva zile, am avut poftă de ceva mai special și mi-am preparat un mic dejun italian, în aminirea zilelor călduroase petrecute la Milano, unde aromă excelentei combinații de mozzarella, roșii și busuioc ne urmărea toată ziua, acesta fiind probabil unul dintre motivele pentru care Milano ne-a plăcut așa de mult. Pentru că știți cum este, uneori mai ține și de detalii... 

Ziua bună! Vă scriu de la Amboise, unde este destul de frig, chiar un pic sub 0° nopțile trecute, asta că tot mă lăudăm că la mine nu-i iarnă niciodată. Fac o pauză de la despachetat să vă zic că ieri dimineață tot gazonul era acoperit cu chiciură, iar trandafirii săracii tremurau degerați. Știți că unii sunt înfloriți? Îmi dau seama acum că habar nu am cum se îngrijesc trandafirii, dar trebuie să mă pun la punct repede că am foarte mulți. Am și liliac, abia aștept să vină primăvara să mă îmbat cu parfumul lui. Și hortensii, și lalele, și narcise, plus niște peri, aluni și un smochin. Și poate mai sunt și altele dar nu le-am descoperit încă. Va fi ceva de muncă în curte, iar noi n-avem momentan nici măcar o greblă să strângem frunzele uscate, noroc că foștii proprietari au fost drăguți și ne-au lăsat curtea curată. Și tot noroc cu niște bocanci mai vechi de munte care mă ajută să înfrunt noroiul. 


Dacă toamnă e afară m-am tot gândit cum s-o aduc și-n casă, doar știți că este anotimpul meu preferat, nu?

Acum ceva vreme am ieșit în weekend la... cules de frunze. Inițial credeam că sunt singura nebună, dar de atunci am tot văzut oameni ca mine, cu punga după ei în care îndesau frunze care mai colorate și cu forme mai deosebite. Am mers pe aici pe Loara și prin parcurile din oraș și m-am întors acasă cu o "captură" interesantă. Nu știam prea bine ce-o să fac cu ele, nici acum nu știu, până una-alta le-am pus într-un vas și le țin pe măsuță. Îmi place să le văd acolo...
 
Ianuarie nu este o lună prea interesantă zic eu, mai ales pe aici prin Tours. Sărbătorile fuseră și se duseră, până nu mai rămase nimic din ele, lăsând în urmă depresia. Brazii au fost despodobiți și aruncați (mai puțin al meu, că-i artificial), vacanțele s-au sfârșit și toată lumea s-a întors pe la serviciu.  Vremea este destul de mohorâtă, nu-i nici iarnă adevărată cu zăpadă (și nici nu o să fie vreodată; sunt sigură că dacă o detestăm, ningea!), nici primăvară, deci plimbările ies clar din discuție. În plus, aparatul meu foto șomează ca niciodată, cu tot cu obiectiv nou, proaspăt cumpărat. Și totuși, așa tristă cum este ea, luna ianuarie, are un eveniment mult așteptat: soldurile de iarnă.
© BLOGUL LARISEI · THEME BY WATDESIGNEXPRESS