Pe străzile din Tours miroase a lemn ars, ceea ce înseamnă că oamenii au făcut focul în șeminee. Nu-i de mirare, ținând cont de gradele puține din termometre, de vremea deosebit de mohorâta și de ploaia care, părea să nu se mai oprească. S-a oprit totuși acum câteva ore. Și eu am dat drumul la căldură. Abia ce o închisesem de vreo două săptămâni. Știu că pentru mulți dintre voi pare extrem de ciudat, având în vedere temperaturile care sunt acum în România. Dar, asta este, încep să mă obișnuiesc cu vremea capricioasă și adesea închisă din Touraine. Oare de ce regii ăia și-or fi construit castelele aici și nu mai spre sud, n-am să înțeleg niciodată.
