Postari din categoria CASA SI GRADINA
Iată c-a venit și vara peste grădina mea... Și n-a venit singură, ci cu atât de multe de făcut încât am început să regândim planurile de amenajare și să ne orientăm spre tot ce este simplu, minimalist și cu cât mai puțin de muncă. Am înțeles de la vecini că foștii proprietari aveau un grădinar ce venea regulat, ceea ce explică din plin prezența atâtor plante, arbori și arbuști. Nu spun că nu-mi plac, dimpotrivă, însă la fel de mult îmi place și îmi doresc ca grădinăritul să rămână o plăcere, nicidecum să devină o corvoadă. Prin urmare, cu inima un pic strânsă o să purcedem la tăiat o mare parte din ...ceea ce avem. O curte cât mai degajată, deschisă, cu peluze întinse cu iarbă verde, cu câțiva arbuști cât mai pitici, doi trei pomi fructiferi și cu un mic potager, așa de dragul de a mânca ceva din curte, cred că este suficient.
 
În rest am investit o mulțime de bani în diverse mașini, că nah, ne trebuiau: mașină de tuns peluza, mașină de tuns gardul viu, mașină de mărunțit frunze și lemne. Cu siguranță este mult mai ieftin să stai la bloc! Și-atunci pentru ce ne mai trebuie curte? Pentru că per-ansamblu nici nu se compară! Nici nu-mi mai amintesc de când n-am mai profitat atât de mult de natură fără să fiu nevoită să plec de acasă și cred că de când eram copil n-am mai observat atât de atentă succesiunea anotimpurior. Mese pe terasă, cărbuni aruncați rapid în grătar, seri lungi cu prietenii la un pahar de vin spumant, cafeluța de dimineață  învăluită de parfumul florilor... E de lucru, dar sunt și avantaje. Iar cea mai bună investiție de până acum a fost achiziția a două șezlonguri, plus o măsuță. Ți-este mai mare dragul să stai pe ele cu o carte în mână, la umbră, savurând o limonadă rece.   

Câteva imagini: 

 Prima dalie inflorita
În sfârșit revin pe blog cu un articol live, ultimele trei fiind scrise cu ceva timp în urmă și programate spre publicare astfel încât să nu se aștearnă prea mult praf pe blog cât timp fusei plecată în vacanță. După cum probabil cei dintre voi care mă urmăriți pe facebook știți (iar dacă nu mă urmăriți încă vă invit AICI să o faceți!), tocmai ce m-am întors acasă după două săptămâni petrecute la mare, la soare, în Corsica. Nu prea mă descurc când plec pe undeva să scriu pe ipad, laptop nu mai am, iar pe telefon nici nu se pune problema, și-apoi prefer mai degrabă să mă bucur de locurile vizitate decât să stau cu ochii în monitor, și-așa vacanțele trec repede. Or să vină ele și impresiile de călătorie, dar cel mai probabil vor mai dura un pic, numai sortarea și editarea pozelor cred că îmi vor lua o veșnicie.  


Pentru că săptămânile trecute a fost foarte cald chiar și seara, după ora 19, mi-am scos tableta afară pentru conversații cu mama pe skipe de pe terasa casei. Într-una din seri, în toiul discuției, de după digul ce mă desparte de bătrânul fluviu încep să răsune acorduri de muzică renascentistă. N-a fost chiar o surpriză, doar locuiesc vis-a-vis de castelul Amboise, se mai întâmplă din astea. M-am gândit că probabil este vreo festivitate la curte, nimic ieșit din comun, nu-mi părea rău decât pentru că nu știam despre ce e vorba să mă fi dus și eu. Însă nu se întâmplă nimic la castel, mi-am dat seama de asta aruncând o privire spre fundu' curți, de unde tocmai se ridica un... balon.



În ultimele săptămâni a fost vară adevărată aici în Touraine, astfel că natura a explodat de-a binelea, spre bucuria noastră. Am putut în sfârșit să profităm și să petrecem cât mai mult timp afară, să lâncezim la soare, aruncăm doi trei cărbuni sub grătar, încropind câteva prânzuri pe cinste. Da' ce credeți că lucrurile frumoase durează mult? Nici vorbă. Începând cu weekendul acesta se întorc ploile și vremea rece, așa că soarele nu va rămâne decât o amintire, cel puțin pentru o perioadă. E bine pentru grădină, că deja mă plictisisem să ud în fiecare seară, dar nu și pentru noi că tare ne mai plăcea vremea asta atipică de vară. Eh, dar dacă vara nu vrea să rămână pe la noi, prin Touraine, ce-ar fi să fugim și noi după ea spre tărâmuri mai calde?!

Hristos a Înviat! 

Sper că ați petrecut sărbători agreabile, că ați mâncat echilibrat și că v-ați bucurat la maxim alături de cei dragi vouă. Mai sper că pe oriunde ați fost ați avut vreme splendidă, așa cum a fost în ultima săptămână în Touraine și că ați trăit din plin instalarea primăverii care s-a cam lăsat așteptat anul acesta, dar pe care n-ai cum să nu o adori. În ceea ce mă privește, cred că niciodată n-am trăit mai intens acest anotimp ca anul acesta. Mă bucur ca un copil de fiecare moment la curte, de fiecare floare, de fiecare frunză, de parcă locuitul la bloc a fost un fel de închisoare. Ba chiar mai ies și cu aparatul foto să nu cumva să treacă vreun "eveniment" fără să-l imortalizez cum trebuie.  
În ultima vreme procuparea noastră number one a fost grădina, de zici că nu știu ce ne-a apucat. Ne-a lovita așa dintr-o dată, ne-am făcut o multitudine de planuri, am făcut cu totul alte lucruri în afara planurilor, am plantat, am tăiat, am modificat, până la urmă cred că n-o să ne mai recunoaștem nici noi curtea. În fiecare sâmbătă ne-am făcut drum pe la magazinul de plante din apropiere să cumpărăm câte ceva și de fiecare dată ne-am întors cu de trei ori mai multe. Sper măcar că entuziasmul nostru este unul teporar, că altfel nu știu ce vom face, cel mai probabil vom da faliment. În fine, față de ce v-am povestit data trecută, am mai făcut o mulțime de alte lucruri, ca să nu mai vorbesc de ideile care s-au mai strecurat de atunci în minte.



Săptămâna trecută vremea a fost destul de prietenoasă pe la noi prin Touraine, răsfățându-ne cu temperaturi de până la 20°C. Așa că, dacă primăvara începuse să ne dea târcoale, ne-am apucat de treburi prin grădină, vă închipuiți probabil (sau nu!) de când tot pândeam momentul ăsta. Nu știu dacă în viitor voi mai fi tot atât de nerăbdătoare de schimbarea anotimpurilor, dar acum, că este primul an la curte, mă simt de parcă aș deborda de entuziasm. Așa că stau cu ochii pe grădină ca pe butelie, să nu-mi scape absolut nimic din ce se întâmplă acolo.



Vorba vine "viața la țară", că Amboise este mai degrabă un orășel decât un sat chiar dacă la prima vedere nu pare. În plus, "viața la țară" din ziua de astăzi e foarte diferită de cea despre care ne povesteau bunicii și asta nu numai aici la mine, ci mai peste tot în lume. Apa nu se mai scoate din fântână, ci vine pe conductă direct în casă, lemnele trosnesc în șemineu doar de plăcere, iar legumele cresc mai degrabă la supermarchet decât în grădină. C-o fi bine, c-o fi rău nu știu ce să spun, cu siguranță viața bunicilor noștrii nu se mai potrivește cu a noastră, cert este că-mi place "la țară", zău că nu m-aș mai întoarce la bloc.
  

Recunosc, m-am franțuzit! 

De ceva vreme servesc croissant și prăjituri la micul dejun, eu care cu ceva ani în urmă n-aș fi conceput senzația de dulce pe stomacul gol. Cu toate acestea, acum câteva zile, am avut poftă de ceva mai special și mi-am preparat un mic dejun italian, în aminirea zilelor călduroase petrecute la Milano, unde aromă excelentei combinații de mozzarella, roșii și busuioc ne urmărea toată ziua, acesta fiind probabil unul dintre motivele pentru care Milano ne-a plăcut așa de mult. Pentru că știți cum este, uneori mai ține și de detalii... 

Dacă toamnă e afară m-am tot gândit cum s-o aduc și-n casă, doar știți că este anotimpul meu preferat, nu?

Acum ceva vreme am ieșit în weekend la... cules de frunze. Inițial credeam că sunt singura nebună, dar de atunci am tot văzut oameni ca mine, cu punga după ei în care îndesau frunze care mai colorate și cu forme mai deosebite. Am mers pe aici pe Loara și prin parcurile din oraș și m-am întors acasă cu o "captură" interesantă. Nu știam prea bine ce-o să fac cu ele, nici acum nu știu, până una-alta le-am pus într-un vas și le țin pe măsuță. Îmi place să le văd acolo...
 
© BLOGUL LARISEI · THEME BY WATDESIGNEXPRESS