Postari din categoria VALEA LOAREI
Foarte multe persoane, dintre cele care mi-au scris și m-au întrebat diverse chestiuni organizatorice pentru o excursie pe Valea Loarei, mi-au cerut adesea să le recomand și un restaurant, unul bun, accesibil și mai ales specific regiunii. De multe ori mi-a fost cam greu să răspund la acesta dorință întrucât în primul rând Valea Loarei nu are o bucătărie particulară, ci mai degrabă putem distinge mai multe produse locale, pe baza cărora se gătesc diverse preparate, și în al doilea rând pentru că aș fi tentată să fiu subiectivă, iar atât obiceiurile și preferințele mele culinare cât și restaurantele pe care eu le frecventez nu vor fi neapărat relevante pentru toată lumea. Sunt destul de multe restaurante obișnuite în Tours sau prin orășelele din împrejurimi, restaurante mai pretențioase sau mai modeste, mai bune sau mai puțin bune, care propun preparate mai mult sau mai puțin tradiționale regiunii. În plus, fie vorba între noi, nici nu prea știam ceva specific și definitoriu, ceva cu adevărat legat de această regiune, ceva care să te marcheze și să-ți rămână în minte strâns legat de vacanța pe Valea Loarei. Dar de curând am găsit răspunsul: dacă vreți ceva caracteristic Văii Loarei, atât culinar cât și ambiental, atunci încercați restaurantele trogloditice pe bază de fouées. Iar unul pe care l-am probat recent și mi-a plăcut foarte mult este Cave aux Fouées, chiar aici peste Loara de casă, în centrul orășelului Amboise.
 



Troglodiții de pe Valea Loarei

in , , , by Larisa, februarie 01, 2016
Faimoasă mai mult pentru castelele și vinurile sale, Valea Loarei este mai puțin prețuită pentru bogăția habitatelor sale trogloditice, deși acest mod de viață ancestral face parte din istoria și moștenirea regiunii, fiind indirect legat de vestitele castelele. Patrimoniul trogloditic de pe malurile Loarei este abundent, bogat și variat, această cultură a locuitului în... grote fiind prezentă în lungul bătrânului fluviu de secole. Plimbându-vă prin Touraine și Anjou, sigur veți observa  așa-numitele maisons troglodytes, înfățișându-se sub formă de ferestre și uși ce par montate pe falezele calcaroase. În Evul Mediu aceste cavități au fost săpate pentru a extrage roca numită tuffeau, în vederea construcției castelelor și orașelor. Astăzi ele sunt crame, caverne pentru cultura ciupercilor, restaurante, ateliere artizanale, pensiuni, muzee, reprezentând o adevărată viață subterană, tăcută și misterioasă, ce vibrează în inima Văii Loarei. Însă cel mai curios este faptul că multe dintre ele încă servesc ca locuințe particulare, numeroși fiind cei care, renovându-le și amenajându-le cu gust, au reînviat această art de vivre en troglodyte, ca o reîntoarcere la natură, la lucrurile simple și la valorile esențiale.  




Dincolo de vizitele clasice, pe care mulți turiști le fac individual, castelele de pe Valea Loarei propun și altfel de activități atât călătorilor, dar și persoanelor care locuiesc în regiune, o strategie interesantă menită să atragă cât mai mulți vizitatori. Fie că este vorba despre activități de agrement în aer liber sau de diverse evenimente culturale, este bine ca atunci când vă plănuiți o excursie pe Valea Loarei să vă informați și cu privire la acestea. Nici nu este prea greu, site-urile castelelor vă stau la dispoziție cu o agendă anuală variată, nu vă rămâne decât să aruncați o privire pe internet. 


Citeste si:


Lista tuturor castelelor de pe Valea Loarei
Castelele vizitate de mine pe Valea Loarei
Cele mai frumoase castele de pe Valea Loarei
10 castele mai putin cunoscute pe Valea Loarei

Iată cam care ar fi acestea:

1. Vizite ghidate


Pe lângă vizitele individuale, pe cont propriu, mai toate castelele propun vizite ghidate, de grup. La majoritatea castelelor vizitele ghidate sunt incluse în bilet și se desfăsoară în mai multe limbi de circulație internațională, totul este să vă informați pe site-ul internet despre ora la care începe turul în limba dorită și să vă organizați astfel încât să ajungeți acolo în acel interval al zilei. Ghizii sunt de regulă foarte bine pregătiți și pasionați de ceea ce fac, iar genul acesta de vizite vă pot ajuta să aflați o mulțime de informații interesante, mai ales picanterii pe care broșurile turistice nu le conțin. Tot un fel de vizite ghidate sunt și vizitele cu audio-ghid, un dispozitiv electronic disponibil în mai multe limbi, la care, tastând numărul sălii în care te afli, vei putea asculta informații despre aceasta, sau, mai nou, vizitele cu tabletele inteligente care oferă, pe lângă informații, imagini 3D ce reconstituie ambianța și modul de viață la curte din Evul Mediu (de exemplu vizita cu Histopad Chambord).   


Ce castele să vizitez într-o excursie pe Valea Loarei? 

... se întreabă multe persoane care ajung în regiunea aceasta. Care sunt cele mai frumoase, care sunt cele mai mari și importante, care merită, care nu, în ce ordine să le aranjăm astfel încât să cuprindem cât mai mult din farmecul acestei grădini a regilor Franței? Ușor de zis, greu de făcut. Sunt atât de multe castele, mai mari mai mici, mai cunoscute sau mai puțin cunoscute, că este foarte greu de ales pentru o vacanță de câteva zile. Eu personal aș împarți castele de pe Valea Loarei 3 categorii: prima ar cuprinde marile castele ale Loarei, cele mai cunoscute și vizitate, a doua castelele mai mici și mai necunoscute publicului larg, dar unele la fel de frumoase și cu povești captivante de împărtășit celor ce le calcă pragul, în timp ce în a treia categorie aș îndesa proprietățile private sau de stat, transformate în hoteluri, restaurante, muzee, etc, castele care nu sunt deschise spre vizitare, dar se pot admira din exterior, sau la anumite ocazii. Astăzi aș vrea să vă vorbesc despre prima categorie, pentru că - nu-i așa? - ea este cea care interesează pe cei care își plănuiesc o excursie în regiune. 

Citeste si:

Lista tuturor castelelor de pe Valea Loarei

Castelele vizitate de mine pe Valea Loarei

10 castele mai putin cunoscute pe Valea Loarei

10 altfel de activitati de facut la castelele de pe Valea Loarei


Așa că iată care ar fi marile castele ale Loarei: 

 

 

Chambord 



Valea Loarei nu inseamnă doar castele deși este reputată mai mult pentru ele, asta le răspund multor persoane care, alegând să-și petreacă vacanța în această regiune, ajung intamplător pe blogul meu și îmi cer informații sau sfaturi. Desigur, castelele sunt multe și interesante, insă pentru a profita la maxim este de preferat să combinați vizitarea castelelor cu alte activităti, cum ar fi o plimbare printr-un sat pitoresc. Nu știu despre voi, dar mie îmi place în călătoriile pe care le fac să includ, pe langă alte obiective, și sate tradiționale. Zonele rurale m-au fascinat de mic copil, asta probabil și pentru că am crescut la tară. Nu țin neapărat să-i laud, dar satele francezilor sunt adesea galerii de muzeu, iar Valea Loarei deține câteva exemple remarcabile în acest sens, așa că dacă ajungeți prin zonă vă recomand să nu plecați de aici fără să vizitați vreo câteva. Iată câteva exemple interesante, primele 4 fiind, pe bună dreptate, pe lista celor mai frumoase din Franța:

1. Montrésor, pentru că este un sat absolut superb, situat în departamentul Indre-et-Loire, preferatul meu și cel mai probabil cel mai frumos sat de pe Valea Loarei. Insă până să ajungi în centrul burgului, este drumul. Dacă toate satele astea remarcabile sunt în general bine ascunse în mijlocul nicăieri-ului, ei bine Montrésor e mai în mijlocul nicăieri-ului decât oricare altul. Drumul pană acolo traversează un peisaj idilic, șoseaua șerpuind pe câmpuri  vălurate, întrerupte de râuri și pădurici, presărate cu ferme vechi de secole. Cât despre satul în sine, traversat de micuțul râu Indrois, brăzdat de strădute înguste mărginite de case tradiționale, luate parcă din alte timpuri și trântite aici, în zilele noastre moderne, Montrésor este fascinant, biserica impunătoare construită în stilul specific arhitecturii renascentiste din Touraine și castelul cocoțat pe un pinten stâncos deasupra așezării, ca un veghetor absolut al locului, încadrând armonios peisajul. Nu îți trebuie un plan anume, e de preferat doar să te pierzi pe străduțe, dar dacă ții neapărat urmează traseul turistic Les balcons de l'Indrois, traseu care permite admirarea unor privelisti deosebite. 

 
Mai multe despre Montésor am povestit AICI.


Crăciun Fericit în continuare, dragii mei!  

Cui nu îi plac orășelele medievale? Cu străduțe înguste, mărginite de case obosite de timp, cu scuaruri ascunse și piețe lărgi pline de cafenele și restaurante, toate cu măsuțele așezate în stradă. Nu știu despre voi dar mie îmi plac la nebunie și le caut adesea pe unde merg. Nici Valea Loarei nu duce lipsă de astfel de târgușoare pitorești, iată care sunt cele mai interesante,  în cazul în care aveți drum pe aici:
 
1. Tours, pentru că este capitala Văii Loarei și pentru că este orășelul meu de suflet, dragoste la prima vedere din momentul în care am pășit prima dată pe străduțele lui, în 2010. Am locuit 3 ani și jumătate în Tours, câteva luni în chiar în Centrul Istoric, mai apoi în cartierul Prébandes, unul dintre cele mai elegante din oraș, iar faptul că acești ani au coincis cu primii mei ani în Franța m-au făcut să-l îndrăgesc și mai tare, ca pe un loc al copilăriei mele pe meleaguri franceze. I-am bătut străzile la pas cu nesaț, l-am fotografiat, l-am adorat și mi-a lăsat în schimb mii de amintiri. Si chiar dacă astăzi nu mai locuiesc în Tours, revin cu drag de fiecare dată. Nu este un oraș mare, nu este nici unul foarte mic, dar este viu, plin de viață, mereu tânar, interesant și cochet, având destule de oferit: istorie și cultură bogată, arhitectură frumoasă și uniformă, biserici impunătoare, un centru vechi cu străduțe mărginite de case medivale, unele dintre cele mai remarcabile exemple din Touraine, zone pietonale pline ochi de cafenele și restaurante, oameni civilizați, curățenie și mult aer curat.  
 


După prânzul și plimbarea prin centrul istoric din Loches am purces la vizita cetății. Cité Royale de Loches este instalată pe un pinten stâncos ce domină orașul și întreaga vale a râului Indre, afuent al Loarei. A fost fortificată în Evul-Mediu timpuriu, construcția sa a evoluat lent pe durata mai multor ani, astăzi numărându-se printre cele mai bine conservate vestigii din regiunea Centre-Val de Loire. Fortăreața este una complexă și se compune din patru edificii semnificative: Porte Royale, poarta regală, singura cale de acces în interior, un Château-Fort, castel fortificat cu un impresionant donjon, o impunătoare biserică, Saint-Ours și ceea ce se cheamă Logis Royal, încăperile regale. Acestora li se adaugă zidul strașnic de apărare, care înconjoară cetatea și însumează aproximativ 2 km, plus o serie de case tradiționale, reședințe ale nobilimii epocii, foarte bine conservate și încă locuite.



Poziția strategică și ușor de apărat de la Loches a fost ochită din cele mai vechi timpuri, romanii fiind de fapt cei care au construit primele fortificații. Insă abia în 1249 Louis al IX-lea include Loches în patrimoniul regal, urmând ca mai târziu, în secolul XV, Charles al VII-lea sa locuiască perioade destul de lungi în oraș.
 

Vă mărturisesc, toamna îmi place cel mai tare să ies la plimbare. Fie că este vorba despre promenade citadine, mai aproape sau mai departe de casă, sau despre drumeții în mijlocul naturii, zilele blânde și însorite de toamnă mi se par numai bune pentru astfel de activități: nici prea cald, nici prea frig, aer ușor de respirat, culori magnifice, aglomerație aproape deloc și o lumină excelentă pentru fotografii. Da, toamna împrăștie o lumină unică, ca să nu mai zic că în sezoanele de mijloc apreciem parcă mai bine soarele decât vara, nu-i așa? Pentru că nu știu cum este pe la voi, dar noi, în Touraine, ne-am bucurat de cea mai caldă toamnă a ultimilor ani. 


Cu toate acestea, toamna aceasta a fost cea de care am profitat parcă cel mai puțin. După ce septembrie a trecut pe nesimțite, ca o lună de vară, prin Corsica, octombrie și noiembrie au venit grămadă cu diverse treburi, pe alocuri chiar cu chestiuni mai neplăcute și dificultăți, să nu credeți cumva că viața mea este un șir lung de plimbări și fericire absolută. Insă în al zecelea ceas m-am hotărât să nu mă las copleșită de probleme și să-mi dau rendez-vous cu toamna pe undeva prin regiune, până nu ne părăsește de tot, mai ales că anii trecuți avuserăm parte de întâlniri grozave, la Cheverny și la Montreuil-Bellay. Fără să mă gândesc prea mult, pentru anul acesta am ales Loches, chiar dacă am mai vizitat orașul, nu vizitasem însă citadela. In plus, aveam chef de un castel și de un orășel medieval, ceva cochet și liniștit, autentic și nu foarte turistic, iar Loches părea alegerea perfectă. Așa că în duminica de după atentate am pornit spre Loches să ne limpezim mințile, cu gândul să luăm prânzul acolo, să ne plimbăm prin orășel și să vizităm Cité Royale de Loches.

O altă întrebare pe care am primit-o destul de des în ultima vreme de la cititorii care se interesau despre o vacanță pe Valea Loarei -și fie vorba între noi, mă bucur că oamenii sunt interesați și de acest aspect- a fost: Unde putem degusta vinuri regionale? Răspunzând unuia și altuia am strâns câteva idei pe care m-am gândit să le expun într-o postare, astfel încât să poată fi de folos tuturor. Pentru ca de două lucruri nu duce lipsă Valea Loarei: de castele și de vii, iar despre asta și despre care sunt podgoriile și vinurile regiunii v-am povestit AICI. Acum să vedem împreună unde le degustăm...



Una dintre întrebările pe care le-am primit de la cititori referitor la Valea Loarei este despre organizarea obiectivelor în excursii zilnice, în funcţie de distanţa dintre ele, dar şi de tematică. Încercând ajut pe unul şi pe altul, m-am gândit într-un final ar fi mai potrivit scriu o astfel de postare, cu câteva ideii de excursii zilnice, astfel încât oricine caută să se poate inspira din ea. Desigur ceea ce povestesc aici este de preferat a se adapta în funcţie de timpul, gusturile şi de bugetul fiecăruia. Aşa , iată 10 idei de excursii de o zi pe Valea Loarei, cu maşina sau cu transportul public, cu plecare de undeva din centrul regiunii, gen oraşul Tours: 

1. Loiret, zona din jurul oraşului Orléans

este una pe care eu nu am explorat-o foarte tare. De fapt ce vorbesc eu aici, nu am explorat-o mai deloc. La Orléans nu este chiar Valea Loarei, deşi Loara trece fizic prin oraş, însă dacă ajungeţi pe acolo, trebuie ştiţi centrul istoric arată chiar fain şi în oraş există o catedrala gotică impunătoare, Cathédrale Sainte-Croix d'Orléans. De asemenea castelul Sully-sur-Loire aflat în apropiere este unul remarcabil-îmi fac şi eu planuri ajung -l văd, iar lângă el se găseşte Abbaye de Fleury, o abaţie interesantă, una dintre cele mai mari din regiune, la Saint-Benoît-sur-Loire.

franta
Interior castel Blois, Castel Cheverny, orasul Blois, castelul Chambord

Nu am ales eu Tours, îmi place să spun orașul m-a ales pe mine și a fost dragoste la prima vedere din momentul în care am pășit prima dată pe străduțele lui, în 2010. Am locuit 3 ani și jumătate în "capitala Văii Loarei", câteva luni în chiar în Centrul Istoric, mai apoi în cartierul Prébandes, unul dintre cele mai elegante din oraș, iar faptul că acești ani au coincis cu primii mei în Franța, m-au făcut să-l îndrăgesc mai tare, ca pe un loc al "copilăriei". Al copilăriei mele pe meleaguri franceze, desigur. A fost o perioadă de care îmi amintesc cu plăcere: un oraș nou, liniștit, șic, exact pe placul meu. Primele lecții de franceză, primii ani în doi, Azorel și un nou mod de viață. Am străbătut străduțele cu aparatul foto într-o mână cu nesaț, luni la rândul, vrând parcă să descopăr tot, fără să-mi scape nimic. Am făcut sute de poze și mi-au rămas mii de amintiri. Și chiar dacă astăzi nu mai locuiesc în Tours, revin des și cu drag de fiecare dată, ca într-un loc de suflet.   


Nu știu când a trecut luna august. Parcă ieri mă plimbam cu mama prin Paris și iată că ieri am condus-o la aeroport :(. De fapt ce vorbesc eu aici, mă tot întreb când a trecut vara asta, tot parcă ieri mergeam să văd tradafirii la Chedigny și era 31 mai. Mă știți, îmi place toamna, însă nu pot să nu fiu un pic melancolică când se termină anotimpul cald, mai ales că lunile ce vin presupun pentru mine ceva mai multe...hm, să zicem provocări.
 
A fost o vară frumoasă, chiar dacă nu am plecat nicăieri prea departe de casa. N-a fost bai, am avut o mulțime de activități faine aici regiune, plimbări, spectacole, ieșiri în oraș, piscină, bicicletă, întâlniri cu prietenii, mai ales că vremea a fost foarte prietenoasă cu noi, locuitorii din Touraine. Ne-am bucurat de grădină, fiindcă după cum știți a fost primul nostru an la curte, de lenevit pe terasă până noaptea târziu, dar mai ales ne-am desfătat săptămânal aproape de fripturi apetisante la grătar.
 
Sper că și voi ați avut o vară frumoasă, că v-ați bronzat, că ați petrecut mai mult timp în natură, că v-ați relaxat și v-ați întors pe la lucru cu forțe proaspete. Sau poate că urmează să plecați acum, la sfârșit de vară, pentru că -nu-i așa?- și luna septembrie este una bună de c
ălătorii ;). Mai multe nu prea am ce să vă spun deocamdată, dar vă las cu câteva poze "capturate" zilele trecute prin Amboise.

Biserica Saint Florentin, construită la cererea regelui Louis al XI-lea că biserică a castelului Amboise, în 1484. 

Dacă în articolul trecut v-am vorbit despre Castelul Chambord, inspirat -se crede- din planurile lui Leonardo DaVinci, iată că a venit vremea să-i facem o vizită și bătrânului artist și inventator la conacul Clos-Lucé. Doar suntem vecini, aici la Amboise.
 
Conacul Cloux, numit mai târziu Clos-Lucé, a fost ridicat în anul 1471 pe fundațiile unei vechi fortărețe mediavale. Intră în posesia regilor Franței în 1490, când regele Charles al VIII-lea îl cumpără, iar printre personalitățile care l-au locuit se numără Louise de Savoie, mama lui François I și Marguerite de Navarre, sora acestuia. Însă cea mai de seamă personalitate care își pune amprenta pe identitatea conacului rămâne marele geniu italian, Leonardo da Vinci.
  

 amboise valea loarei franta

Prima dată am fost la Chambord în 2011. Ne-am trezit să mergem fix pe 1 ianuarie, probabil încă mahmuri după revelion. Firește că era închis, am profitat doar de o plimbare la minus câteva grade pe vastul domeniu. Am revenit într-o zi mai caldă și foarte însorită de mai a aceluiași an, pe vremea când eram o simplă vizitatoare în Franța, bucurându-mă atunci în voie și de interior. N-am mai fost de atunci, deși nu-i foarte departe de mine, m-am întors însă anul acesta cu mama. Se cerea să îi fac cunoscut și ei cel mai mare castel de pe valea Loarei și al doilea ca mărime din Franța după Versailles. 


1. Clar, orice vizită la Amboise trebuie să înceapă la castel! Château Royal d'Amboise, nu-i al doilea cel mai mare din Franța ca Chambord, nici nu are vreun soi de arhitectură neobișnuită în formă de pod ca Chenonceau. Nu are nici măcar niște grădini care să te lase fără grai ca Villandry, dar este după umilă mea părere un must-see pe Valea Loarei. Așezat strategic pe un deal ce domină orașul, Castelul Amboise promite o panoramă extraordinară asupra văii Loarei oricui îndrăznește să-i treacă pragul, eu tind să cred că niciunde în Touraine nu poți admira o priveliște mai impozantă decât cea care se întrezărește de pe terasele sale. Ca să nu mai vorbesc de faptul că în curtea castelului își doarme somnul de veci Leonardo DaVinci...



N-am fost niciodată pasionată de castelele de pe Valea Loarei și nici nu știam prea multe despre ele înainte să mă mut aici. Dar avându-le la îndemână în acești 4 ani, am încercat să le descopăr și să le cunosc, ajungând astăzi să le îndrăgesc foarte tare.  Sunt sigură că dacă mâine aș fi nevoită să părăsesc această regiune, castelele ar fi primele care mi-ar lipsi...  

Cred că v-am mai spus despre Castelul Amboise că este preferatul meu dintre toate de pe Valea Loarei și asta dinainte să locuiesc la "piciorul" lui, iar principalul motiv care m-a făcut să ajung la concluzia aceasta a fost imaginea pe care o oferă odată ce pășești pe terasele sale. Cred că nici un alt castel din regiune nu oferă o vedere mai panoramică ca Amboise, unde toată Valea Loarei ți se așează la picioare.
 


O piață medievală în centrul orașului, animată cu demonstrații de dansuri renascentiste. Un cortegiu de oameni costumați, țărani, nobili și însuși regele, toată curtea regală traversând podul peste Loara, cu toboșari și steaguri cavalerești, lungind străduțele  înguste cu torțe aprinse până la intrarea în castel unde sunt înmânate cheile orașului. 500 de ani de la încoronarea lui François I, monarhul emblematic al Renașterii, care a lăsat Franței o moștenire neprețuită: castele de pe Valea Loarei. Avanti la Musica, festivalul ce aduce un omagiu bogăției culturii italiene și totodată debutul unui sezon excepțional. Așa a arătat orășelul meu sâmbăta trecută. Vorba cuiva care ne spunea de curând: Voi acolo la Amboise sunteți tot timpul în vacanță! 



În sâmbăta în care am fost la festivalul trandafirilor de la Chedigny am dat o tură și la Vitiloire, festivalul vinurilor Loarei, care se ține anual, în luna mai, în Tours. Clumea este că abia anul acesta, când locuiesc în Amboise, am mers pentru prima dată. Vitiloire este un eveniment în aer liber ce reunește atât producători de vinuri cât și băutori, într-un cadru convivial ce oferă o ocazie numai bună pentru a descoperi vinurile regionale. Și nu sunt puține, credeți-mă pe cuvânt. Pe lângă clasicele degustări, exsta și un village gourmand, adică standuri cu mâncare, o expoziție interesantă de fotografie, cu fotografii din vie evident, conferințe, dezbateri, ateliere de bucătărie și chiar concerte.
  

Faptul că îmi plac vinurile nu mai este nici un secret. Eram pasionată și în țară, mi-am scris și lucrarea de licență pe această temă, însă trebuie să recunosc că acești patru ani în Franța (pff, când oare au trecut?!) mi-au intensificat și cultivat pasiunea. Firește că toate astea n-au picat din senin, am citit, m-am documentat și am ținut să fiu atentă și să învăț de la cei care cunosc. Și slavă Domnului că am avut de unde să învăț! De două lucruri nu duce lipsă Valea Loarei: de castele și de vii. Cu toate acestea, printr-un exces de modestie, sau poate lipsă de comunicare, vinurile bătrânului fluviu nu se bucură de aceeași notorietate ca alte vinuri franțuzești, deși Valea Loarei este a treia regiune viticolă a Franței după Bordeaux și Bourgogne, a doua producătoare de vinuri spumante după Champagne și prima în topul numărului de AOC* albe.
Despre satul Chédigny știam de ceva vreme însă nu-i venise rândul la plimbările mele prin regiune. Citisem despre el că este "satul-grădină", singurul din Franța clasat drept Grădină Remarcabilă, văzusem poze cu trandafirii ce-l invadează pe internet și aflasem că anual, la sfârșit de mai, în localitate se ține chiar un festival în cinstea acestor nobile flori. Nu mai știu exact de ce n-am ajuns în anii trecuți, dar anul acesta mi-am notat evenimentul la loc de cinste în agendă, ultimul lucru care voiam să se întâmple ar fi fost să-l ratez. Așa că sâmbătă 30 mai am plecat cu mic cu mare, cu tot cu Azorel, spre Chédigny. Aflat în departamentul nostru, Indre-et-Loire, nu departe de Amboise și în apropiere de Loches, o parte din drumul până în sat se desfășoară pe o șosea cu o singură bandă pentru ambele sensuri de nu te poți abține să te întrebi dacă nu cumva ai ajuns în fundu' Franței. Dar nu ajunsesem încă acolo, gps-ul ne confirma că suntem pe drumul cel bun, așa că văzându-ne după scurt timp la destinație, am parcat mașina în locul imens amenajat (dar devenit aproape neîncăpător!) și am plecat să descoperim satul cu trandafirii săi. 

Valea Loarei este o regiune care ar putea pune ceva probleme la capitolul transport, iar pentru asta am putea da vina în primul rând pe regii Franței pentru că nu s-au gândit la noi atunci cand și-au construit castelele răsfirate și cel mai grav, adesea în mijlocul pustietății. Din acest motiv nu toate site-urile turistice sunt accesibile cu ușurință, așa că, indiferent cum ajungi pe Valea Loarei, la fața locului este de preferat să-ți închiriezi o mașină. Este cel mai comod și practic mod de a vizita castelele, probabil chiar mai ieftin dacă facem socoteala per-total, ca să nu mai vorbim de mobilitatea și de independența pe care ți-o oferă un autoturism. Dar ce te faci dacă nu ai această posibilitate, dacă nu ai permis sau pur și simplu nu vrei să conduci? Să nu te mai bucuri de castele? Nici vorbă! Întotdeauna există și alte posibilități, trebuie doar să te informezi ca să le descoperi. Și ca să-ți fie mai ușor, te invit să facem lucrul acesta împreună. Of, ghid trebuia să mă fac! 


© BLOGUL LARISEI · THEME BY WATDESIGNEXPRESS