Postari din categoria CALATORII

Vacanțe în camping la căsuțe

in , , , by Larisa, noiembrie 12, 2017
Cei care mă citiți de ceva vreme știți probabil, iar pentru restul vă zic acum: suntem amatori de vacanțe la camping. Ori de câte ori urmează să plecăm și căutăm cazare, aruncăm un ochi mai întâi pe campingurile din zona vizată, mai ales când este vorba de Franța, care are o rețea impresionantă de campinguri în fiecare regiune și doar dacă nu găsim ne orientăm spre alte variante de cazare. Vara desigur, iarna suntem forțați de temperaturi să stăm la hotel. De ce camping? Simplu: Aer curat, natură, simplitate, aventură, ciripit de păsărele, cafeluță sau cină pe terasă, întins la soare (când este), atmosferă veselă și rustică, oameni cu aceleași convingeri ca noi. Cu alte cuvinte, campingul ne oferă libertatea și confortul acela personal pe care nici un hotel nu ni le poate oferi. Și ce dacă acum avem un copil? Asta nu ne împiedică desigur să continuăm să ne cazăm în campinguri, dimpotrivă, consider că mediul este excelent pentru Erika să profite de vacanțele în natură, alatori de noi. 



Ultima zi a vacanței în Auvergne era ultima noastră șansă să urcăm la Puy de Sancy, cel mai înalt vârf din Masivul Central și să admirăm panorama deosebită pe care acesta o oferă. Am avut o tentativă și în iarna lui 2013, care nu s-a materializat decât pe jumătate, în sensul că am urcat până la punctul terminus al telefericului și acolo am rămas, ceața împiedicându-ne să luăm la pas traseul spre vârf. Am urcat degeaba mai bine zis, nu se vedea absolut nimic. Am dat vina pe sezonul rece, deh, iarna ai șanse mai mari de vreme urâtă, așa că în urcarea din acest an îmi pusesem toate speranțele, mai cu seamă că era septembrie, iar prognoza consultată de mine nu arată chiar rău. Însă n-a fost să fie nici de acestă dată, mama lor de ceață și vânt, uneori mă întreb de câte ori tre' să mai merg în Auvergne ca să urc și eu pe Puy ăsta de Sancy? 

Saint-Floret Auvergne Maisivul Central Francez

Pe principiul acela că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, la lacul Guéry am ajuns întâmplător, grație unor... lucrări la șoseaua spre Mont Dore, care ne-au deviat traseul, obligându-ne la un ocoliș enervant de lung. În felul asta am trecut pe lângă Guéry, despre care citisem acasă, dar pe care nu îl inclusesem în plan, iar locul ne-a atras ca un magnet, atât lacul cât și peisajul ce-l înconjoară. Așa că ziua pe care o desemnasem de acasă spre a fi petrecută în oraș la Clermont-Ferrand s-a transformat într-o nouă ieșire interesantă în natură. Și știți ce? Je ne regrette rien, vorba cântecului. 

Lacul Guéry Masivul Central Francez


Când am făcut planul pentru vacanța în Auvergne m-am orientat inițial spre stațiunea Mont Dore ca tabără de bază, așa cum făcusem și în iarna lui 2013. Voiam un loc cât de cât turistic, în sensul de nu prea izolat, astfel încât să putem face diverse activități în zonă și fără să luăm mașina dacă ar fi fost cazul. Găsisem și un camping drăguț la Mont Dore, cu niște căsuțe din lemn foarte faine, numai că atunci când m-am mobilizat să fac rezervarea nu am mai găsit locuri. Așa că am extins aria de căutare, iar atenția mi s-a oprit de îndată la Murol, unde nu numai că erau concentrate pe harta google o mulțime de campinguri, dar părea și o zonă de interes turistic mărișor, cu peisaje faine, posibilități de drumeții, pescuit și bălăceală - deși, din păcate, pentru aceasta nu a fost cazul - cu lacul Chambon si un orășel drăguț, ceva magazine și restaurante și chiar un castel, un fel de fortăreață medievală cocoțată pe un pinten stâncos. Aici e de noi, am zis! Nu puteam plecăm de acolo fără un popas la castel, așa că într-una din zile ne-am pornit într-acolo. Și ce zi! Cea mai însorită din tot sejurul nostru în Auvergne. 

Murol Masivul Central Francez
Plimbându-ne prin Besse-en-Chandesse vom plonja direct în inima istoriei, într-o călătorie inedită în Evul Mediu, printre mistere și legende, așa ne încurajau ghidurile turistice consultate, vă dați seama că nu am stat pe gânduri, trebuia să facem un popas și acolo. Și chiar ne-a plăcut ce am găsit, orășelul medieval Besse-en-Chandesse posedă o bogăție arhitecturală incontestabilă, integrată perfect în peisajul înconjurător dominat de Masivul Sancy: străduțe înguste pavate, case tradiționale cu obloane roșii, construite cu piatră de lavă datând din secolele XII-XVI, fântâni renascentiste, un turn cu ceas, veche poartă de intrare în oraș, o biserică impunătoare Saint André, rămășițe de ziduri de apărare, clădiri clasate drept monumente istorice.

Besse-en-Chandesse Masivul Central Francez

Marți, în următoarea zi a vacanței noastre în Auvergne, venise vremea unui alt lac, că vorba aia, regiunea Auvergne are destule de arătat: Lacul Pavin. Nu aveam cum să-l ocolim, eu personal chiar eram curioasă, toate ghidurile și site-urile îl recomandau la capitolul de neratat în zonă. Și cum pentru al meu soț orice lac are și pește de prins, vă dați seama că nu a fost nevoie de prea multă muncă de convingere. În plus, lacul Pavin se află pe raza localității Besse, localitate despre care citisem că posedă un centru medieval simpatic și mai multe clădiri în stil renascentist, așa că nu am stat mult pe gânduri, duși am fost într-acolo... 

Lacul Pavin Auvergne Masivul Central Francez

Luni dimineață, în a doua zi a vacanței noastre în Auvergne, am plecat destul de târziu din camping, întrucât al meu soț avea câteva chestiuni telefonice de rezolvat. În plus voiam să facem și ceva cumpărături, scutece și alte câteva lucruri pentru Erika - deh, așa-i se pare vacanța cu copilul!😂- așa că ne-am pornit spre un supermarket ceva mai mare, cel mai apropiat fiind în stațiunea Mont Dore. Nu era bai întrucât oricum într-una din zilele sejurului intenționam să mergem într-acolo pentru a urca la Puy de Sancy, cel mai înalt vârf din Masivul Central. Traseul nu este greu, mai ales că o parte din urcare am fi făcut-o cu telefericul, iar ultima bucată pe creastă este extrem de bine amenajată pentru drumeți, deci nici un pericol cu Erika la purtător. Vizam doar o zi însorită cu vizibilitate pentru a ne bucura de panorama oferită de vârf, numai că ziua cu pricina nu părea deloc să ne ofere ce doream... 

Mont Dore Masivul Central Francez
În prima zi a vacanței noastre în Auvergne, cea cu drumul spre destinație, nu am făcut mare lucru, deci nu-s multe de povestit. Deși am ajuns pe la ora 3 la camping, până am aranjat bagajele, până i-am dat gustarea micuței deja se făcuse ora 5. Am plecat într-o scurtă recunoaștere pe malul lacului Chambon, profitând de o soarele frumos ce ieșise după o ploaia destul de rece, însă ne-am întors repede mânați de norii ce se adunaseră iar pe cer. Seara am luat cina "în oraș", adică la restaurantul campingului, după care somn de voie. A doua zi ne programasem o explorare mai amănunțită a zonei, ceea ce am și făcut de altfel. Ziua de duminică ne-am petrecut-o explorând lacul Chambon, pe malul căruia se afla campingul.  

Lacul Chambon Masivul Central Francez


Auvergne, in patru la vulcani

in , , , by Larisa, septembrie 24, 2017
Vorba vine la vulcani, că sunt stinși de ceva vreme, însă dacă nu știți, ei bine aflați acum că Masivul Central Francez este un masiv bătrân, unde elementele vulcanice sunt dominante, fapt exploatat și valorificat la maxim de francezi, turistic vorbind. Totul este ceva cu "volcans" în regiunea Auvergne, de la vârfuri muntoase, lacuri formate în cratere, clădiri și catedrale construite din roci vulcanice, parcuri științifice, care explică fenomenele, rezervații naționale străbătute de trasee de drumeție, până la denumiri de hoteluri, restaurante sau preparate gastronomice.  Fiți însă fără grijă, nimic nu mai erupe de câteva mii de ani în zonă, trecutul tumultos e de mult uitat, astăzi Masivul Central ne încântă prin varietatea peisajelor mai degrabă liniștite și prin formele pitorești de relief. 


Leapșa despre călătorii

in , , , by Larisa, aprilie 03, 2016
Bia mi-a pasat de curând o leapșă și fiindcă am promis s-o onorez o să o fac acum, altfel va rămâne nefăcută. Așa că să-i dăm drumul... 


De fiecare dată când am mers in Corsica cu vaporul am ales compania Corsica Ferries pentru că prețurile sunt chiar ok și pentru că transportă animalele de companie pe punte, față de restul companiilor maritime care fie nu transportă deloc, fie o fac la cală, într-un spațiu special pentru animale. Corisca Ferries operează in Franța din orasele Toulon si Nisa, iar de obicei noi alegem plecarea și sosirea în orașul Toulon, întrucât este oleacă mai aproape de casă. Insă la ultimul drum din Corsica, cel din septembrie de anul trecut, am acostat la Nisa, nu pentru că am dorit neapărat așa, ci pentru că acolo acosta vaporul care ne convenea nouă ca orar. Așa că am ridicat ancora la Bastia, pe la ora 8 dimineața, ceea ce ne-a permis să admirăm orașul luminat de primele raze calde de soare. Mi-a părut un pic rău că lăsasem aparatul foto în mașină (nu ai acces la mașină pe durata traversării!), mi-ar fi plăcut să imortalizez Bastia așa cum se prezenta în acea dimineață, însă m-am mulțumit cu două-trei poze făcute cu telefonul și cu gândul că nu prea este nimic de fotografiat pe vapor, cel puțin n-o să mă mai car cu el în geantă, nici n-o să-i mai port grijă.  


Despre Châteauneuf-du-Pape nu știam foarte multe, decât că acolo se fac unele dintre cele mai bune și renumite vinuri franțuzești, deși nu cred să fi gustrat vreodată unul. Am tot văzut de pe autostrada care duce spre sud indicatorul spre sat, dar niciodată nu ne-am gândit să ieșim ca să aflăm mai multe. Nici la ultima incursiune spre Mediterană nu am avut inițial în plan această escapadă în lumea vinurilor de pe Valea Ronului, dar cu puțin înainte să plecăm, discutând cu un prieten și povestindu-i despre ideile noastre de a vizita Avignon, ne-a amintit despre celebrele vinuri de la Châteauneuf-du-Pape. Atât ne-a fost, c-am căutat rapid pe internet ce, cum și unde să facem, astfel că în drum spre casă am poposit cu gâturile uscate la celebra podgorie. 

Vinuri Châteauneuf-du-Pape Provence Franta


Pentru a doua zi a ultimei escapade în sud (despre prima v-am povestit AICI) programasem inițial să mergem pe ruta La Ciotat-Route des Crêtes-Cassis. Am mai fost la Cassis, dar nu era bai, orășelul este genul de loc unde poți să revii din nou și din nou fără să te plictisești vreodată, vorba lui Frédéric Mistral, Qui a vu Paris et pas Cassis, n'a rien vu*- la care subscriu de altfel pentru tot sudul Franței. Am renunțat la idee încă dinainte să plecăm de acasă pentru că vremea nu se anunța tocmai potrivită pentru un drum de coastă, să nu mai vorbesc despre mistralul care-și vestea prezența pentru ziua respectivă. Și ce prezență, mai nene! Să nu subestimați niciodată acest vânt dacă aveți drum prin zonă, au cei din sud mare, munte, soare și niște peisaje de-ți taie răsuflarea, dar au din păcate și mistralul. Așa că unde să mergem, unde să mergem? ... Ce-ar fi să vizităm Avignon? că e în drum spre casă și oricum de multă vreme plănuiam să ajungem pe acolo.  

Așa că a doua zi de sud mi-am petrecut-o în universul papilor, dacă este să luăm în seamă și vizita de după-amiza la podgoria Chateauneuf-du-Pape. Aș fi putut să dau o tură și prin unu-două sate provensale, ba chiar mi-a trecut prin minte și varianta asta, însă când vine vorba de vizitat Provence, această sublimă regiune a Franței, sunt două puncte de la care nu vreau să mă abat: NU pe fugă și NU iarna! Așa că i-o veni și rândul ei cândva, pe-ndelete și când înflorește lavanda. 



AVIGNON PROVENCE FRANTA

Ultima zi de iarnă la Toulon

in , , , , , by Larisa, martie 06, 2016
Cum să închei mai bine o iarnă atipică decât la malul mării? Să te plimbi pe plajă într-o zi călduță, să te odihnești la umbra unui palmier, să te îmbăiezi în lumina aceea minunată pe care numai sudul Franței o emană... Vă spun eu cum este: absolut fermecător! Mai ales că cea din urmă excursie în sud nu a fost una plănuită, cu o săptămână înainte de plecare habar nu aveam că în ultima zi de februarie o să mă plimb prin Toulon. Nici măcar nu a durat multe zile escapada, revederea cu Mediterana s-a ivit pe neașteptate și a trecut pe negândite, după o perioadă în care anumite lucruri nu au mers chiar cum am vrut eu. Dar cu atât mai bine, am profitat mai mult și m-am bucurat mai din plin decât aș fi făcut-o altfel. Pentru că în viață nu le putem avea chiar pe toate, dar ne putem mângâia cu cele care ni se dau, în cazul de față cu locuri noi și frumoase, cu descoperiri interesante, cu momente simple, dar atât de încântătoare. 
V-am tot povestit despre Corsica că este o insulă surprinzătoare prin peisajele sale, dar să știți că nici gastronomia nu se lasă mai prejos. Gastronomia reflectă cultura și civilizația unui popor sau a unei regiuni, ea făcând parte din istoria sa intimă, iar Corsica oferă o mulțime de produse și preparate locale ce amestecă mii de arome, fiecare înghițitură devenind unică. Preponderent mediteraneană și destul de simplă, cucina corsa este o încantare pentru papile grație bogăției naturale și tradițiilor insulei. Pilonul de rezistență este reprezentat de mare, care oferă pești din abundență, languste și alte crustacee, preparatele culinare fiind strâns legate de acestea, plus de alte produse regionale, ca măslinele, castanele, smochinele, sau de vechile tradiții ale creșterii porcilor și a oilor. Majoritatea bucatelor corsicane sunt naturale, proaspete, cu un gust subtil și parfumat. În plus, via este prosperă și dă vinuri de calitate foarte bună.  
  


La Bruges am ajuns după vreo oră și jumătate cu trenul din Lille. Nu a fost unul direct, am schimbat în gara Courtrai, dar drumul a fost rapid și lejer de nici nu mi-am dat seama când am ajuns la destinație. Biletele le-am luat din gară, cu o zi înainte de excursie, trenurile Lille-Bruges fiind regulate și cu preț unic indiferent de oră. Am plecat destul de devreme, pe la 8 și ne-am plănuit să ne întoarcem cât mai târziu cu ultimul tren, astfel încât să putem profita de simpaticul oraș belgian, atât de renumit printre călătorii din toată lumea. De fapt întocmai această notorietate a fost motivul pentru care m-am dus să-l văd, zău că eram curioasă de acesta mică minune de la Marea Nordului, de centrul său istoric atât de lăudat, de clădirile cochete și frumos restaurate pe care le admirasem în poze, dar mai ales de canalele ce-l împânzesc, de i-au adus reputația de Veneția Nordului. N-a fost decât o escapadă de o zi, dar timpul ne-a ajuns pe-ndelete, iar vremea mai caldă decât mă așteptam ne-a ajutat să-l valorificăm la maxim.
 

BRUGES BELGIA

Am sosit la Lille după-amiaza, după patru ore de drum dintre care una dedicată schimbării gărilor la Paris. Drumul a fost lejer, parcă nici n-am știut când am ajuns la destinație. Ne-am luat în primire camera, la hotelul pet-friendly ales special lângă gară, ne-am echipat și am plecat rapid în recunoaștere. Vremea era însorită și destul de călduță pentru un sfârșit de decembrie, așa că am profitat să colindăm străduțele fără un plan anume, să mâncăm o gofră bună și să bem o bere la terasă. Nu mi-a zis prea multe Lille la prima înfățișare, mă simțeam chiar ușor dezamăgită și mă întrebam în gând oare ce o să fac tot timpul pe care aveam să-l petrec în el. Dar se pare că Lille este genul de loc care ți se arată treptat, se lasă văzut pe neașteptate și se ivește de unde te aștepți mai puțin, de nici nu-ți dai seama când te-a prins cu farmecul său neprefăcut, al celei de-a patra metropole a Franței.


Lille Franta

Planul pentru sărbătorile de iarnă 2015-2016 a început să prindă contur prin septembrie, pe când leneveam la soare pe coasta orientală a Corsicii, în momentul în care niște prieteni ne-au anunțat că intenționează să ne viziteze la sfârșit de an. De bucurie am încropit în minte un plan rapid, cu un Crăciun pe stil românesc acasă la gura semineului, o excursie pe undeva prin împrejurimi, plus un revelion în compania unor amici francezi, urmând ca detaliile să fie stabilite mai târziu. Pentru excursie ne-am gândit inițial la regiunea Auvergne, în Masivul Central, o regiune nu departe de casă și destul de ofertantă turistic, nu numai pentru drumeție pe munte, dar și pentru plimbări, vizite și alte experiențe hibernale.   


Cu acest plan în minte am încheiat vara târzie corsicană, fără să mă gândesc nicio clipă că lucrurile aveau să se schimbe cât de curând. Prietenii nu mai aveau să ajungă, așa că prin noiembrie am început să reorganizăm planul. Crăciunul tot la gura șemineului a rămas, la fel și revelionul alături de amicii francezi, doar excursia am reorientat-o. Fiindcă singuri nu mai avea farmec, iar noi deja făcusem drumeții la Mont Dore în Auvergne, am căutat rapid alte variante de excursii între Crăciun și Revelion. Inițial m-am gândit tot la o excursie la munte, în Pirinei, unde-mi doresc de ceva vreme să merg, dar din motive logististice și de timp am pus într-un final în aplicare un plan mai vechi, căruia părea că-i venise rândul: o excursie în nord, în care să viziam orașele Lille și Bruges.

Oraș semeț, agățat de munții corsicani, Corte se găsește bine ascuns în inima insulei, la confluența râurilor Tavignano și Restonica, ceva mai ferit de forfota stațiunilor cunoscute de la malul mării. Frumusețea nu i se datorează doar generozității naturii, dar și rolului său în istoria insulei. In timpul scurtei perioade de independență, între 1755-1769, generalul Paoli ridică Corte la rang de capitală a noii republici, cel mai probabil datorită situației sale geografice avantajoase, U Centru di Corsica, pe drumul dintre cele două mari porturi, Bastia și Ajaccio. Astăzi capitală culturală și istorică a insulei, Corte și-a păstrat șarmul de altădată, amestecând cu armonie comorile din trecut. Vedeta așezării este fortăreața, ce tronează pe un pinten stâncos, deasupra orașului, și care adăpostește din 1997 Muzeul Corsicii.  


Ca de fiecare dată, nici din vacanța corsicană de toamna aceasta nu putea să lipsească cel puțin o drumeție pe munte. M-am tot gândit și răzgândit înainte, am dat cu banu' care să fie și am ales într-un final, după lungi sesiuni de gândire, Valea Restonica, una dintre cele mai pitorești de pe insulă. Aceasta nu era foarte departe de Bastia, unde eram cazați, și presupunea, în plus față de traseu, o traversare a orașului Corte, pe care îmi doream de multă vreme să-l văd. Alegerea s-a dovedit perfectă, întrucât drumeția a venit la pachet și cu o degustare de brânză tradițională brocciu direct la stână, asta pe lângă peisajele încântătoare la care mă așteptam oricum. Uite de-aia îmi place mie Corsica, pentru că este plină de surprize frumoase la tot pasul!


Poate o să credeți că sunt sărită, dar eu am o hartă a Corsicii pe google maps, unde pint-uiesc diverse obiective de vizitat pe măsură ce le descopăr și nu mă refer aici doar la trasee de drumeție pe munte, ci și la orașe, sate, plaje, activități pe care îmi doresc să le "bifez" într-o zi. Eh, acum fie vorba între noi, n-am o astfel de hartă numa' pentru Corsica, ci pentru mai multe țări și regiuni, dar asta este deja o altă poveste.  

© BLOGUL LARISEI · THEME BY WATDESIGNEXPRESS