Postari din categoria FRANTA
Când vine vorba de Coasta de Azur, această regiune mega-turistică și mult prea vizitată de oameni din toate colțurile lumii, parcă nu mai este loc de nici o prezentare. Cu orașele sale atractive, renumite în lumea întreagă, precum Nisa sau Cannes, cu plaje frumoase și hoteluri luxoase, cu faleze incantătoare și festivaluri fastuoase, toate în echilibru perfect cu versanții verzi ce se zăresc pe fundal și cu acoperișurile roșii ale  satelor agătate de aceștia, despre Coasta de Azur s-a tot vorbit, fiind parcă greu să mai aduci vreo noutate. Ce ar mai putea fi de spus? De văzut, de descoperit? O mai fi vreun colțisor neatins, vreo palmă de pămant de explorat? Dar uite că noi am găsit unul, se pare totuși că această renumită Coasta de Azur mai ascunde și locuri neștiute, ocolite de turismul în masă. Iar unul dintre ele este cel despre care vă voi vorbi astăzi: Mandelieu la Napoule și castelul său, La Napoule.   


Știu că afară e cald, aproape vară și nu prea mai merg poveștile cu zăpadă. Dar nu pot să nu mă gândesc cum acum fix trei luni eram la Mont Dore, în Masivul Central și ne bucuram cu toții de zăpadă, la grămadă cu alți oameni, înghesuiți unii peste alții prin hoteluri, restaurante și pârtii de ski, fără să bănuim ce va urma. O idee se contura că știrile despre covid incepuseră să apară, dar nu ne-am fi imaginat nici în ruptul capului scenarii despre școli închise, izolare la domiciliu și declarații de completat. A fost firește ultima escapadă de acest gen, vom vedea de-acum când se ve preconiza următoarea. Și a fost frumos, chiar dacă zăpada a fost puțină, ne-am jucat, ne-am bucurat, ne-am relaxat și cel mai important am adăugat momente frumoase la borcanul nostru cu amintiri. 


Sancy Auvergne Masivul Central Francez

Amintiri din vacanta in Corsica (august 2019)



Nu știu dacă copiii atunci când vin îți schimbă cu adevărat viața, așa cum se spune. Nu știu nici dacă copiii te schimbă pe tine ca om, că pe undeva rămai tot tu, cel de dinainte, cu plăcerile și visurile tale cu tot. Dar ar fi naiv să zic că lucrurile răman la fel. Ce știu sigur este că că nu doar ordinea prioritătilor e alta, dar și părințeala ne face sa trăim și sa simțim diferit. Și nici vacanțele nu mai sunt cele care au fost... 
  

Postarea de mai jos este cred cea mai dospita de pe acest blog. Am scris-o la momentul respectiv, in timpul și imediat după vacanta in Provence & Coasta de Azur din Iulie 2018 dar abia acum am simțit sa ii dau in cele din urma drumul pe internet. E drept ca multe s-au schimbat de atunci, vorba aia eram trei și între timp am devenit patru. Dar amintirile acelor doua săptămâni petrecute in sudul Franței sunt la fel de vii ca atunci când m-am intors. 

Îmi amintesc și acum cu mare drag vacantele cu părinții din timpul copilăriei... Nu erau complicate și nici nu se desfasurau in locații de top, dar erau magnifice pentru ca erau ale noastre și pentru ca eram toți trei împreuna. Despre toți impreuna tin sa fie și vacantele de astăzi. Despre timpul petrecut împreuna, despre amintirile care rămân in urma, despre zâmbete și fericire, poate despre mici supărări sau certuri, inevitabile uneori, despre noi, ăștia care suntem, fix asa cum suntem de fapt și nicidecum despre fățărnicia marilor destinații, ori bifarea de obiective pe harta.

Dintre toate drumurile, drumul pana la Mare era cel mai special. Îl așteptam un an întreg, deși nu dura decât vreo patru ore. Dalga, Fetesti, Cernavodă, localitățile se succedau intr-un șir atât de bine întipărit in memorie, iar eu le contemplam pe fiecare cu nesaț vrând parca sa prelungesc drumul și sa ma bucur cât mai mult de fiecare clipa. Panorama marii la Constanța era cireasa de pe tort, momentul de cea mai mare intensitate a drumului, moment ce îl așteptasem, practic, un an întreg. Nici acum, după ani de zile, lucrurile nu s-au schimbat prea tare. Drumul este mai lung, autostrada este ceva mai plictisitoare, succesiunea localităților e alta, insa dintre toate drumurile tot acela care duce spre Mare rămâne cel mai așteptat și tot apariția intinderii albastre la orizont, in toată imensitatea ei, ma înfioară cel mai tare. Eu sunt pe postul părintelui acum, Erika este cam cum eram și eu cu mulți ani in urma. Vremurile și locurile s-au schimbat, dar bucuria vacantelor in familie la Mare vreau sa rămână la fel. O amintire de neuitat.




Nu numai ziua străzile din Amboise sunt pline de viață. Chiar și nopțile, mai ales cele de vară, sunt vibrate la noi în oraș datorită diferitelor evenimente nocturne organizate pentru turiști, dar de care ne bucurăm și noi localnicii, unul dintre ele fiind  Marché à la belle étoile.



Marché à la belle étoile este o piață nocturnă organizată aproape săptămânal la Amboise în iulie și august (zilele diferă de la an la an) începând cu ora 18 până la miezul nopții, fie la piciorul castelului, în Place Michel Debré, fie în Place Saint Denis, scuarul din fața bisericii cu același nume, pe care nu ai cum să o ratezi, este cocoțată pe un deal și vizibilă din tot orașul.  

Piața reunește mai mulți artizani  ce vând o mulțime de obiecte hand-made, frumoase dar destul de costisitoare (bijuterii, obiecte de decor, textile, etc), dar și comercianți cu produse locale (vinuri, brânzeturi, mezelui, cârnați, gemuri, pâine și patiserie, dulciuri, etc). De asemenea la piață sunt și standuri cu mâncare-cârnați, fripturi, fouées, paella, plus alte bunătăți tradiționale sau internaționale-lce se pot lua la pachet sau sunt servite la fața locului-există un loc amenajat cu mese și băncuțe-acompaniate firește de un vin bun sau un pahar de bere rece. Și ca tacâmul să fie complet, atmosfera este animată de muzică cântată live de formații sau artiști locali, de dansuri sau scurte piese de teatru. 

Piața este foarte interesantă și chiar dacă nu este foarte mare, ambianța este foarte însuflețită și veselă. Așa că dacă ajungeți vara pe Valea Loarei nu ezitați să verificați siteul biroului de turism și să va programați vizită la Amboise în ziua cu piața. Anul acesta rămâne doar seara de marți, 29 august. Veți descoperi o fată extrem de plăcută și plină de viață a bătrânului orășel de la malul Loarei. 
  
Știu, vă vorbesc despre piață nocturnă și vă arăt poze făcute ziua! :)) Cum vine asta? Piața începe pe la ora 18 de regulă și cum vara se innopteaza târziu ai mai multe șanse să prinzi piața pe lumină decât pe întuneric. Eu merg cam în jur de 19-20 de exemplu, nu mai târziu. 

Carnati locali cu diverse arome, merg de minune la aperitiv alaturi de o bere sau un vin spumant sec.






Regele si regina sunt printre noi, muritorii de rand! :))




 Pozele sunt din anii trecuți. Am fost și anul acesta de vreo două ori, dar de când cu Erika am început să mă bucur de locuri mai mult cu ochiul liber și mai puțin prin obiectivul camerei foto. Ca să  nu mai zic că ultima dată ploaia ne-a tăiat tot cheful de plimbare. 



S-ar putea sa te intereseze si:


Știm ca a venit vara la Amboise când turiștii încep sa se reverse in valuri pe străzile orașului. Franceza devine aproape o limba straina, oriunde mergi prin centru auzi vorbindu-se orice altceva. Chiar de curand am primit cateva mesaje de la persoane care urmează sa vina in zona anul acesta. Printre altele, cineva m-a întrebat și despre cateva localuri pe care as putea sa i le recomand la Amboise. Astfel, am sintetizat cateva in rândurile ce urmează. Ca de obicei, recenziile nu sunt unele plătite sau sponsorizate, ele sunt strict rezultatul experiențelor mele personale. Deci, iată ce puteti încerca la Amboise:

castelul amboise valea loarei franta

Cum să mergi la o vizită de cramă cu degustare de vinuri împreună cu un copil de un an jumate? Păi cum să nu? Îl pui într-un sistem de purtare și îți vezi liniștit de treabă. Există viață și după copii, hobby-urile și activitătile noastre sunt aceleași, ele doar se adaptează făcandu-i loc și celui mic. Pentru că a o lăsa pe Erika cu cineva să putem profita nu prea functionează la noi, nu numai pentru că nu avem cu cine, dar mai ales pentru că nu rezonăm cu soluția aceasta, intenția fiind să integrăm copilul în viața noastră nu să îl punem deoparte. În fine, ce voiam să vă povestesc de fapt este că de curând am fost toți trei la o vizită cu degustare pe domeniul Valmer și ne-a plăcut la nebunie. Nici nu știu ce m-a încântat mai tare... Să fi fost oare vinurile fine? Ori grădinile renascentiste amenajate în terase ce oferă o perspectivă deschisă spre valea râului Brenne? Sau poate ambianța plăcută și poveștile din cramă care a înseninat acea zi mohorată când ne-am nimerit la castel? Câte puțin din fiecare cred, ceea ce a transformat vizita cu degustare de pe domeniul Valmer într-o experiență inedită.  
  

Unul dintre lucrurile care îmi plac în Franța, turistic vorbind, este acela că fiecare colțisor de țară ascunde locuri foarte interesante de văzut, mai ales dintre cele mai necunoscute și mai ocolite de turismul în masă, adevărate oaze de petrecut timp liber de calitate pentru noi, localnicii, dar și pentru călătorii interesați să ocolească, chiar și pentru pentru puțin timp, cărările bătute ce duc spre marile destinații. Mai îmi place și că aceste obiective sunt foarte bine valorificate, îngrijite și orânduite pentru cei care aleg să poposească în zonă, că sunt promovate și că există drumuri accesibile care să ducă la ele, dar deja alunec într-o altă discuție. Un astfel de loc este Maillezais. Firește, nimeni nu a auzit de el. Nici eu, recunosc, până de curând. Câți turiști vin în Franța să meargă la Maillezais, să descopere Marais Poitevin și ruinele Abației Saint-Pierre, după care să se relaxeze cu o specialitate locală din Vendée la un restaurant așezat chiar pe malul canalului? Foarte puțini, sunt convinsă. Și pe bună dreptate să fie așa, excursiile noastre sunt întotdeauna limitate pentru câte locuri interesante există în lumea asta mare, ori câte ne-am dori să descoperim. Însă noi am poposit întâmplător la sfârșit de aprilie la Maillezais, fără teme pregătite de acasă și a fost o experiență minunată.  


Unul dintre lucrurile interesante legate de traiul în Touraine este acela că sacul cu castele este fără fund, practic întotdeauna se găsește câte un castel nou, nevizitat, numai bun de descoperit. Castelele sunt, precum bine știe oricine, elementul definitoriu al Văii Loarei. Multe, diferite, mari sau mici, publice sau private, ele răsar de te miri unde și se ascund unde nici nu te aștepți, dând farmec câmpurilor ușor valonate ce mărginesc bătranul fluviu regal. E și păcat, zic eu, să stai aici și să nu vrei să le cunoști. Nu la grămadă, ci pe rând, ca pe o prăjitura fină pe care o degusti încet, vrând să te bucuri cât mai mult de gustul ei divin de dulceag. Astfel, pentru ziua de Paște Catolic am ales Castelul Montpoupon.

Dincolo de cărările bătute, Valea Loarei ascunde și monumente mai mici și necunoscute, adesea private, dar care dau pe-afară de elemente excepționale, adevărate comori pitite printre colinele modeste din Touraine. Este și cazul castelului Montpoupon. Demult nu mai vizitasem un castel care să îmi placă așa de tare. Credeam că, după ce am văzut marile castele ale Loarei, nu voi mai găsi ceva special și autentic, care să mă lase mută de uimire în fața lui. Dar a făcut-o Montpoupon, un castel care mi-a depăsit toate așteptările.

franta valea loarei castelul montpoupon


Unul dintre obiceiurile pe care le admir la francezi este că nu prea se dau peste cap cu pregătiri pentru marile sărbători religioase, precum Paștele sau Crăciunul. Nimeni nu exagerează cu timpul petrecut în bucătărie, cu prepararea unor rețete elaborate, nici cu bucate felurite ori mese prea imbelsugate. Dacă tot sunt niște zile libere oamenii din regiunea mea profită mai degrabă pentru a se odihni, a ieși la plimbare în oraș sau prin împrejurimi, a merge la restaurant, sau a petrece timp agreabil în compania familiei sau a prietenilor. După exemplul lor petrecem și noi sărbătorile în ultimii ani, simplu și reconfortant, fie cu ieșiri prin împrejurimi, fie mese la noi în curte, dacă vremea permite, fără sindrofii pline de excese de tot felul.  

montrichard valea loarei franta

Nu există, firește, un traseu tematic al cireșilor înfloriti din Tours. Nici nu ar fi prea mulți de văzut, cireșii nu-s chiar vedete la malurile Loarei, dar îi întâlnim din loc în loc, spectaculoși precum îi știm, înfrumusețând orașul. Fiindcă am avut câteva chestiuni de rezolvat în Tours, am profitat de una dintre puținele zile însorite și, chiar dacă temperaturile nu erau chiar potrivite unui sfârșit de martie, împreună cu Erika am pornit în  căutarea cireșilor. Știam pe unde le găsesc, nu degeaba am bătut orașul acesta la pas ani la rândul, vrând să descopăr tot, să nu-mi scape nimic. Anul acesta am mers la sigur. Ba chiar îi urmăream de ceva vreme, întâmplator sau intenționat, în drumurile mele de zi cu zi, astfel că i-am prins în apogeul înfloririi, o adevărată bucurie pentru ochi și suflet, mai ales că primavara aceasta este ceva mai rece și la noi în Touraine. Nu ninge, dar față de anii trecuți temperaturile sunt mult mai scăzute. Tocmai de aceea și startul vegetației este mai întârziat, doar soiurile timpurii și rezistente de cireși sunt înflorite momentan, pe restul le vom admira mai târziu.

De multă vreme aveam poftă de o plimbare cu Erika prin Amboise, dar nu una oarecare doar prin centru, ci din aceea lungă și obositoare, sus pe deal, prin părțile neumblate ale orașului și obligatoriu cu cât mai puține haine pe noi. Și cum săptămâna aceasta vremea a fost numai bună, am zis să punem planul în aplicare și să pornim amândouă pe urmele troglodiţilor de la noi din oraș. Troglodiţii mi se par o adevărată curiozitate a Văii Loarei, un mod de viață ancestral ce face parte din istoria și moștenirea acestei regiuni. Patrimoniul trogloditic de pe malurile Loarei este abundent și variat, tocmai de aceea mi-am propus ca anul acesta să-i acord mai multă atenție. Mi-am programat mai multe vizite și experiențe troglo, acum să vedem câte reușesc să desăvârșesc. Dar și dacă nu reușesc multe nu e bai, nu părăsim prea curând Touraine. Am început cu o incursiune pe urmele troglodiţilor din Amboise, oraș bogat in astfel de habitate, ar fi fost și păcat să nu o fac, doar se găsesc aici, chiar sub nasul meu. 


Uitându-mă, întâmplator, pe niște poze mai vechi am văzut că acum patru ani pe vremea aceasta inflorisera deja cireșii în Tours. Ce frumos, ce bucurie a fost atunci să-i pozez, țin minte. Umblam prin oraș cu aparatul într-o mâna și cu lesa lui Azorel în cealaltă cu nesaț, vrând parcă să descopăr tot, să nu-mi scape nimic. E drept, dacă stau bine să mă gândesc, primăvara de atunci a fost una timpurie din toate punctele de vedere, a venit peste noi din februarie cu soare, temperaturi ridicate și vreme numai bună pentru plimbări. Zâmbesc când retraiesc amintirile ieșirilor de atunci, ele par uneori rupte dintr-o altă viață, una ceva mai lipsită de griji și fără prea multe responsabilități. Însă  traiul nostru își urmează cursul firesc, unele lucruri se schimbă altele rămân la fel, ne adaptam, ne transformam, iar astăzi cu Erika demână descoperim, învățam sa întâmpinam noi provocări, scriind astfel un capitol nou, special și interesant, al vieții noastre împreună.

Din categoria ce poți face pe Valea Loarei în afara vizitelor la castele, ei bine îți poți pune bocancii in picioare, un rucsac în spate și poți purcede la drumeții in  natură. Știu, poate părea ciudat știind că Valea Loarei este o zonă de câmpie, însă mișcarea și dragostea de natură se pot materializa oriunde, în plus regiunea este foarte ofertantă ca peisaj, așa cum este ea, cu coline domoale, sate pitorești, conace elegante și vie cât vezi cu ochii. Personal, consider că o excursie pe Valea Loarei nu ar trebui să se rezume doar la a marca un șir lung de castele, ci mai degrabă la a profita din plin și a “gusta” câte puțin din toate experiențele și senzatiile pe care le oferă această regiune.


valea loarei franta


Vă fac o mărturisire. Pe parcursul tuturor periplurilor mele, cu treabă sau de plăcere, cu trenul sau cu mașina, pe vreme însorită, dar mai ales mohorâtă, îmi place să admir Valea Loarei dincolo de cărările bătute ce duc puzderia de turiști spre celebrele-i obiective. Îmi place adesea să las provincia istorică Touraine, această zonă în care locuiesc, să mi se dezvăluie in  simplitatea ei, iar eu sa-i descopăr treptat, din mers, cele mai nebănuite cotloane. Câmpuri valonate și ferme vechi de secole, șosele ce șerpuiesc printre ele conducându-te nu-știu-unde, conace necunoscute, case săpate în falezele stâncoase, mori de vânt, lacuri ascunse și desigur Loara, stăpâna absolută a ținutului, locuri nepretențioase, dar profunde, ce mi-au revelat în acești ani o Vale Loarei pe care nici un turist nu are șansa să o cunoască vreodată. 

valea loarei franta


Fix cu o săptămană înainte de plecarea în România am fost invitați la aniversarea unui prieten, în apropiere de La Rochelle.  Desigur, această invitație la malul mării, oceanului mai exact, ar fi picat mult mai bine vara, pentru a profita de soare, ceva bălăceală și plajă eventual, dar deh, nu-și poate omu’ alege data nașterii. N-a fost rău nici așa. Duminica după sindrofie am avut parte de o zi însorită, chiar dacă debutase cu ploaie, așa că am profitat de o plimbare prin orașul port și de un prânz la un restaurant local. 
  
La Rochelle Franta

Zilele trecute am făcut o vizită fulger cu Erika la Castelul Amboise. Cu toate că mă gândeam să merg cu ea într-o zi să vedem brazii împodobiti, vizita a venit pe negândite, nu o aveam în plan chiar în ziua aceea. Dar fiindcă eram prin centru și aveam două ore la dispoziție până ce îl recuperam pe Azorel de la toaletat, am zis să profitam pentru a vedea castelul decorat de Crăciun. În plus, era o zi foarte plăcută, însorita și călduță, astfel că o plimbare prin grădini, cu vedere deschisă asupra Loarei și a întregului oraș, pica la țanc.

amboise franta valea loarei
Cu destul de multe locuri turistice adaptate copiilor, parcuri de activităti și aventură, trasee cicloturistice și de drumeție, castele de poveste și peisaje pitorești, Valea Loarei este o regiune ideală pentru vacanțele în familie, toată lumea profitând, mici și mari la un loc. Mai multe persoane care urmau să viziteze Valea Loarei și care au ajuns pe blogul meu, m-au întrebat adesea despre locuri unde să mergi cu copiii. Noi deocamdată nu am testat prea multe întrucât Erika este încă mică, insă câteva dintre obiective le-am vizitat și fără să avem copii, ele fiind destul de interesante și pentru adulți. Însă m-am tot gândit și la acest aspect, am fost atentă în periplurile mele prin regiune, m-am documentat și am sintetizat mai jos câteva idei de locuri sau activităti despre care cred eu ca îi vor încânta pe cei mici, dacă plănuiți o vacanță cu ei pe Valea Loarei: 


Vizite la castele 

cum altfel? - doar pentru ele este reputată Valea Loarei. Fie ele mari sau mici, mai cunoscute sau mai necunoscute, castelele mi se par foarte atractive pentru copii, în special datorită arhitecturii, ele având ceva magic, de poveste, ce sunt convinsă că stârnește curiozitatea și pune la lucru imaginația celor mici. Mie sigur mi-ar fi pus-o când eram copil, mi-ar fi plăcut să am ocazia să mă plimb pe la castele cu ai  mei părinți. Ca să nu mai vorbim că ele au inspirat și scriitori, Charles Perrault a fost inspirat de castelul Ussé să scrie Frumoasa din Pădurea Adormită. Apoi, legendele din spatele lor sunt adesea foarte incitante, în plus, castelele de pe Valea Loarei sunt foarte bine orânduite pentru a fi vizitate cu cei mici, punând la dispoziția celor care le calcă pragul puncte locuri de picnic, buticuri cu gustări și băuturi, locuri de joacă (castelul Villandry), dotări pentru schimbat bebelușii, acces cu căruțul, etc. 
  
Vă recomand pentru copii mai măricei conacul Clos-Lucé, ultima reședință a lui Leonardo DaVinci, situat la Amboise, gândit mai degrabă un muzeu, un loc de interpretare, de cunoaștere și descoperire, unde patruzeci de mașini sunt expuse, machetele fiind realizate după desenele originale ale artistului și construite cu materiale epocii. Se pot admira invențiile lui DaVinci în domeniile civile și militare, în domeniul mecanicii, al opticii, hidraulicii și aeronauticii: primul tanc, primul automobil, primul pod mobil, primul elicopter etc. De asemenea, 6 animații 3D sunt disponibile pe ecrane pentru a înțelege mai bine mecanismul. 
  
Masinile lui DaVinci la conacul Clos-Lucé

Masinile lui DaVinci la conacul Clos-Lucé


Multe castele de pe Valea Loarei propun activități, spectacole și animații pentru copii, așa ca este de preferat să consultați agenda de evenimente pe site-urile internet. De exemplu, dacă călătoriti în perioada Paștelui Catolic, multe castele organizează vanătoarea ouălelor de paște. Alte activităti populare sunt cele în care cei mici sunt invitați să se costumeze în prinți, prințese sau alte personaje din Evul Mediu (gratuit la castelul Islette), vizite ghidate teatrale adaptate, ateliere de gătit, reconstituiri ale vieții în Evul Mediu (castelul Amboise), spectacole de cavalerie (ChambordBrézé), etc. Dacă ajungeți în perioada Crăciunului, multe castele îl asteptă pe Moș Crăciun cu brazi frumos împodobiți. 

Spectacol de cavalerie la castelul Brézé

Castelele cu domenii mari pun la dispoziția turiștilor trasee de drumeție și interpretare spre a admira flora și fauna, sau piste de bicicletă (domeniul Chambord, populat cu cerbi, mistreți, păsări). Multe dintre castelele care dețin un curs de apă pe domeniu oferă posibilitatea închirierii de ambarcațiuni pentru agrement (ChambordChenonceauClos-Lucé), sau plimbări cu mașinuța electrică (ChambordCheverny).   
  
valea loarei franta
Cu bicicleta pe domeniul Chambord

Barci pe canalul domeniului Chambord

Cu trenuletul electric pe domeniul Cheverny

Un castel interesant este Château des Enigmes (Château de Rocheux), castelul enigmelor, ce propune un parcurs de aventură interesant pe domeniu, cu căutări de comori ascunse, ce sigur stârnește curiozitatea celor mici. Castelul Ussé propune o  incursiune în lumea basmului Frumoasa din pădurea adormită, în timp ce castelul Villesavin se laudă cu o fantomă ce bântuie și care se vrea descoperită, grație unui parcurs interesant. 
  
Expozitia Frumoasa din padurea adormita la castelul Ussé

Despre experiențele mele cu copiii la castele am scris AICI
Parcul cu mini-castele 


este un loc foarte interesant, situat în apropiere de Amboise. Mai exact, este vorba de un parc amenajat, unde 45 de castele de pe Valea Loarei sunt reproduse în miniatură. Machetele castelelor sunt în stare bună, iar reproducerea este exceptională. Copiii pot parcurge parcul pe un trenuleț sau cu mașinuțe, urmând un traseu bine stabilit și marcat pentru a nu rata nimic.  
  

Acvariul Touraine

situat tot în apropiere de Amboise, propune o călătorie surprinzătoare în lumea peștilor, 10 sali tematice și un tunel fiind amenajate pentru a putea admira fauna locală, dar nu numai. Bazinul tactil e foarte interesant, unde crapi koi roiesc în jurul mâinilor celor care doresc să-i atingă. Am fost și mi-a plăcut foarte tare, mă voi întoarce cu Erika, sigur o să îi placă. 
  

Despre experiențele mele cu copiii la Acvariul Touraine am scris AICI

Casa Magiei 

situată în fața castelului Blois, într-o veche casă burgheză, este un loc ce propune spectacole de magie diferite în fiecare an. Dragonul cu șase capete vă va ura bun venit de la fereastră, după care, în interior, veți plonja în universul fascinant la magiei, unde sală după sală veți descoperi istoria magiei, expoziții și diverse iluzii optice. Nu am fost, dar oamenii pe care i-am văzut ieșind, în special copiii, păreau extrem de încântați. 

Later Edit: am fost în 2019 și în 2022, este foarte fain. In plus, se organizeaza spectacole de magie super faine pentru copii.

Despre experiențele mele cu copiii la Casa Magiei am scris AICI


blois valea loarei franta
Casa magiei din Blois si dragonul cu sase capete :)

Parcul Zoologic Beauval 

unul dintre cele mai mari și reputate din Franța, se întinde pe vreo 30 de hectare, în apropiere de Blois. Am citit că a fost creat de Françoise Delord, o iubitoare de animale, care îl conduce și administrează și astăzi, pornind de la un mic parc de păsări, în 1980. În fiecare an, cu multă muncă și devotament, parcul s-a extins, s-a imbunătătit, cuprinzând astăzi aproximativ câteva mii de animale, din specii variate, printre care specii rare, ca tigrii albi, koala, lei albi, urși panda mari, etc. Am fost, sigur vom mai merge. 

Despre experiențele mele cu copiii la Zoo Parc Beauval am scris AICI

  

Valea Trogloditică Goupillières

este un loc fascinant atât pentru copii cât și pentru părinti, ce propune o vizită în universul fascinant al fermelor trogloditice, scobite în rocă, specifice regiunii. Case, anexe, puțuri, cuptoare de pâine, grajduri, grădini de zarzavaturi, toată viața omului simplu din Touraine este acolo. Și apropo de troglodiți, satul trogliditic Louresse-Rochemenier este foarte interesant, la fel și castelul Brézé, considerat un castel sub un castel, datorită vastelor sale subterane, cu tunele întortocheate.  

valea loarei franta
Brézé, un castel sub un castel

Parcurile de distracție și aventură 


sunt foarte populare vara în Touraine. Câteva exemple: Saint-Benoit Aventure, lângă Chinon, un parc de aventură în pădure, cu jocuri, trasee tematice și tiroliene, Gadawi Park sud și Gadawi Park nord,  în Tours, cu parcursuri la înălțime, Family Park (Sorigny), Lulu Parc (mergem frecvent cu fetele, recomand!), foarte accesibil, situat langă Tours, dotat cu un bar-restaurant pe malul Loarei, foarte drăguț și frecventat vara, Récréation, o veche fermă transformată în parc de aventură, nu departe de Tours, Youpi Mom (am fost cu fetele, recomand!), parc la interior la Chambray-les-Tours, accesibil din Tours, etc.  

Am povestit despre: Lulu Parc, YupiMom, Familly Parc
  

Parcurile cu animale 

sunt și ele populare în zonă, catev exemple: trenuleț-safari în Rezervația Beaumarchais, la Autreche langă Amboise (am fost cu fetele, recomand!), pentru a descoperi bizonii, cerbii, mistreții,  căprioarele, Rezervatia Haute Touché, Zoo de la Flèche, sau Bioparc Doué-la-Fontaine, nu departe de Saumur, unde o să merg cât de curând, pare foarte ingenios realizat. 

Am povesti despre: Rezervația Beaumarchais
  

Activități în aer liber


  • bicicleta în primul rând, Valea Loarei fiind o regiune destul de ofertantă în trasee faine, semnalizate, securizate și întreținute, unde te poți plimba în sigurantă cu cei mici. Cu bicicleta ai șansa să descoperi, dincolo de obiectivele turistice promovate, și o altă fată a Văii Loarei, una mai rurală și mai calmă, mai traditională și originală (de exemplu Lacul Varenne-sous-Chandon, langa Amboise);




  • plimbarea pe Loara sau pe afluenții săi, în canoe, kayak, sau ambarcațiuni tradiționale, mi se pare o altă activitate interesantă pentru copii, pentru a descoperi cadrul natural deosebit, flora și fauna specifică;




  • drumeție - chiar dacă Touraine nu este o zonă muntoasă, nu inseamnă că nu poți drumeți pe cărările ei. Foarte bogată în trasee marcate, itinerariile traversează văi, sate sau păduri și se pot dovedi niște ieșiri în natură extrem de agreabile;


  • scaldatul este o activitate plăcută în Touraine, mai ales că verile au devenit din ce în ce mai toride, dar nu în Loara unde  este interzis, fluviul fiind extrem de periculos, ci în locuri special amenajate, securizate și supravegheate. Câteva exemple: parcul Capitaine, lacul Val Joyeux, lacul Hommes (am fost, e foarte frumos), lacul Bretonnières, complexul de la Chemillé-sur-Indrois (am fost, foarte fain, au și camping cu căsute, restaurant), lacul Varennes (fain locul, amenajat, am mers de mai multe ori, au și camping), etc. 


Vacanțele noastre nu-s niciodată suficient de lungi pentru a cuprinde tot ce ne dorim să vizităm, nu-i așa? Când ajungi pe Valea Loarei și trebuie să alegi cateva castele într-un un interval relativ scurt, cel mai probabil castelele mai mici și mai necunoscute nu își vor găsi loc în excursiile zilnice. Tentațiile sunt multe, marile obiective turistice constituind pentru majoritatea capul de listă. Nu-i rău. Nu-i nici bine. Sunt o mulțime de castele neștiute au povești fascinante de spus. Dar până la urmă fiecare știe, sau ar trebui să știe, ce vrea să vizitze, în funcție de preferințele și de interesele personale, nu  în funcție de ce trebuie, sau de ce a vizitat unul sau altul. Insă dacă aveți dispoziția pentru ceva autentic si mai puțin turistic, ori  vreți să ocoliți, chiar și pentru câteva ore, cărările bătute ale Văii Loarei, iată câteva recomandări: 

Citeste si:


Lista tuturor castelelor de pe Valea Loarei
Castelele vizitate de mine pe Valea Loarei
Cele mai frumoase castele de pe Valea Loarei
10 altfel de activitati de facut la castelele de pe Valea Loarei

Clos-Lucé, conacul lui Leonardo DaVinci 

  
Clos-Lucé ar trebui vizitat de toți care ajung pe Valea Loarei, după părerea mea. Situat chiar în centrul orașului Amboise, conacul este locul unde Leonardo DaVinci și-a trăit ultimii ani din viată, pictând, lucrând la miile de pasiuni pe care le avea și locul unde își dă sufletul, in 1518, s-ar zice că în brațele regelui François I, care plângea la căpătaiul lui. Clos-Lucé este mai mult decât un conac, este mai degrabă un muzeu, un loc de interpretare, de cunoaștere și descoperire a universului lui Leonardo DaVinci. Nu este foarte mare, dar este foarte șic, arhitectura fațadei este foarte elegantă, interiorul arată foarte bine, mobilierul este foarte bine conservat, iar parcul ce-l inconjoară, tainic și umbros, cu o varietate mare de plante, arbori înalți și cărări ce șerpuiesc printre ei, este de-a dreptul fascinant. 

cele mai frumoase castele de pe valea loarei
conacul Clos-Lucé (Amboise)

Despre vizitele mele la Clos-Lucé v-am povestit AICI.

Pe langă castele și grădini, provincia istorică Touraine, actualul departament Indre-et-Loire, posedă și un patrimoniu religios însemnat. Loc important de pelerinaj de-a lungul istoriei, malurile Loarei au făcut să inflorească între ele arta religioasă, mai cu seama arta romană și cea gotică, astăzi stând mărturie numeroase edificii, fiecare având caracteristicile și ambianța proprie. Astfel, găsim în Touraine de la catedrale grandioase, bogat decorate, până la mici biserici rurale, cu un șarm discret, de o sobrietate impresionantă. Întâlnim de asemenea și câteva abații care, datorită rolului lor în pelerinaj, au dimensiuni vaste și ornamente abundente. Din păcate, vicisitudinile timpului și ale istoriei au făcut că toate aceste clădiri, mici sau mari, prestigioase sau modeste, să cunoască numeroase modificări arhitecturale, puține elemente de origine supraviețuind până astăzi. Cu toate acestea ele reprezintă o particularitate a regiunii Touraine, meritând a fi descoperite și vizitate. 

valea loarei franta

© BLOGUL LARISEI · THEME BY WATDESIGNEXPRESS