Postari din categoria TIMP LIBER

Filmele si serialele anului 2015

in , , by Larisa, ianuarie 07, 2016
Filme artistice vizionate în 2015: 28
 
Seriale vizionate în 2015: 12 dintre care 2 în curs de vizionare (Reign și Miss Fisher's Murder Mysteries)

Filmul preferat pe 2015 a fost  Tea with Mussolini (La ceai cu Mussolini)-1999.
 

Citeste mai mult
18 comentarii

Cărţile anului 2015

in , , by Larisa, ianuarie 05, 2016

Îmi propusesem la început de an să citesc 25 de cărți pentru 2015. Am finalizat 29, nu-i rău, sunt mândră de mine la acest capitol, la care se mai adaugă încă câteva începute și rămase neterminate. Marea majoritate a fost citită în prima jumătate de an, am avut spor ca să zic așa, în a doua jumătate am cam lenevit, dar vorba aia nu putem băga lecturile în cap cu polonicul, ține de chef și de stare, de plăcerea aceea de a te regăsi cu cartea în mână. Despre marea parte a lecturilor am scris pe parcurs, am adăugat astăzi recenziile restante. Situația a stat cam așa: 
Citeste mai mult
25 comentarii

Seriale englezeşti pentru seri friguroase

in , , , by Larisa, decembrie 16, 2015
In ultima vreme, referindu-mă aici la ultimele aproape două luni, am văzut o mulțime de seriale, ceea ce pentru mine este un record, nu știu ce m-a apucat. Nu am fost niciodată pasionată de seriale, le-am urmărit mereu cu măsură și asta pentru că ele de regulă incită, astfel încât după ce vezi un episod arzi de nerăbdare să-l vezi și pe al doilea, al treilea și tot așa, de nu te mai ridici din față televizorului. Ceea ce s-a și întâmplat de altfel, atunci când aveam timp timp liber sigur eram cu ochii la vreun serial. Mi s-a pus pata de ceva timp pe serialele englezești, în principal pe cele de epocă. Nu știu dacă a fost de vină vremea de afară care m-a dus cu gândul la Anglia (deși, culmea, eu când am fost la Londra a fost chiar soare și cald în octombrie 2011!), starea mea melancolică din ultima vreme, sau pur și simplu apetitul deschis de ultimul sezon din Downton Abbey, dar zău c-am făcut o pasiune. Dacă o adaug și pe cea a ceaiului, ați putea crede cu ușurință că am greșit țara :).



Iată ce am vizionat:
Citeste mai mult
17 comentarii

O zi caldă, alta rece la Amboise

in , , , , by Larisa, decembrie 12, 2015
O zi caldă, o zi rece, una însorită, alta mohorâtă, cam așa arată vremea de decembrie la noi în Touraine. Probabil de aceea am și răcit. Nu prea e ea chiar de de iarnă, mai degrabă de toamnă târzie, schimbătoare și enervantă deopotrivă. Incă puțin și vin pe rând Crăciunul, apoi Revelionul și odată cu ele se încheie și acest an, 2015, care habar nu am când a trecut. N-a fost un an chiar rău, n-a fost nici foarte bun, să vedem ce va aduce 2016.


Fix cu un an în urmă dădeam Tours pe Amboise. De fapt pe 12 am semnat actele, ne-am mutat pe 13, dar cam tot aia este. A fost o schimbare într-adevăr, dar acum îmi dau seama că nu am perceput-o ca pe una enormă, am rămas tot aici în zonă, nu m-am mutat prea departe de locurile și persoanele cunoscute, ca atunci când, cu patru ani și jumate în urmă de exemplu, am schimbat țara. Nu-mi pare rău, desigur, pentru pasul făcut, a fost o decizie venită din inimă, cu greu m-aș mai vedea astăzi mutată înapoi, în micuțul apartament de bloc. Viața la curte are avantajele ei, precum spațiul mult mai mare de locuit, grădina și beneficiile ei, liniștea și independența, dar și câteva dezavantaje pe care le presupune în general o casă a ta, gen diverse lucrări, amenajări și reparații. In fine, nu o să intru în detalii, fiecare cu preferințele și prioritățile lui, noi sigur nu vom duce lipsă de preocupări pe termen îndelungat.
Citeste mai mult
13 comentarii

Toamna din gradina mea

in , , , by Larisa, noiembrie 25, 2015
Când ne-am mutat la Amboise, anul trecut, nu știam mai nimic despre grădinărit. Imi aminteam câteva lucruri din copilăria petrecută la țară, dar nu suficiente cât să le aplic în grădina mea. Așa că am început să mă documentez, noroc cu internetul ăsta care îți aduce toată știința mai aproape. Inclusiv în ceea ce privește grădina. Așa că am început să caut și să citesc despre familii și soiuri de plante, despre lucrări, despre întreținere, amenajare și câte și mai câte alte lucruri despre care nu aveam habar până atunci. O întrega lume mi se deschidea în față ochilor, în timp ce o nouă pasiune se înălța hotărâtor. Bine, nici astăzi nu am niște cunoștințe avansate în domeniu, nici n-aș fi avut cum, nu-i așa? Dar parcă lumea asta a grădinăritului nu mai este chiar o necunoscută ca la început.
 

Să grădinărești mi se pare o activitate foarte faină de timp liber, care presupune mișcare și aer curat, ca să nu mai vorbim despre mândria pe care o simți când vezi rezultatele finale. Fiindcă avem o curte destul de mare, ne-am împărțit grădina în trei mari sectoare: cea ornamentală, în fața casei, cu gazon și ronduri de flori, la care lucrăm încă să ne-o amenajăm după bunul plac, cea de legume, un potager în dreptunghi situat undeva în spate, mărginit de borduri, plus o mică livadă, care astăzi este în faza de proiect. Am tot amenajat anul acesta, încetul cu încetul. N-am terminat, mai avem o groază, ceea ce nu-i rău, cel puțin avem o ocupație de acum pentru mult timp. Avem multe idei, timp și bani să fie. In principiu ne orientăm spre ceva cât mai simplu, dar de bun gust, cu vegetație nici prea multă nici prea puțină, cu flori parfumate și colorate, cu peluze generoase, astfel încât, per-anasamblu, îngrijirea grădinii să rămână o plăcere, fără să se transforme în corvoadă.
 
Citeste mai mult
18 comentarii

Daliile, reginele grădinii mele anul acesta

in , , , by Larisa, noiembrie 17, 2015
Nu știu despre voi, dar eu nu știam mare lucru despre dalii înainte de anul acesta. Adică știam că există, dar parcă nu realizam cât sunt de arătoase și cât de mult pot înfrumuseța o grădină, atât prin coloritul lor, dar și prin estetica florilor. Despre varietatea soiurilor nici nu mai vorbesc. Am citit că, originară din Mexic, dalia a fost descoperită de botaniștii spanioli ajunși în Nueva España, iar numele ei provine de la cel al lui Andreas Dahl, din secolul XVIII, moment în care planta a început să se răspândească prin Europa. Poate o să vă vina să radeți, dar la Versailles ea era consumată inițial ca legumă, până și-au dat seama curtenii că-i cam acră și s-au reorientat către calitățile-i ornamentale. 


Citeste mai mult
24 comentarii

Intalnire cu Mozart la castelul Jallanges

in , , , , by Larisa, noiembrie 05, 2015
Nici nu știu ce mi s-a părut cel mai interesant când am citit afișele concertului cu pricina, în timp ce mă plimbăm prin oraș, cu câteva săptămâni în urmă: compozitorul-Mozart fiind unul dintre preferații mei, interpretarea - corul și orchestra Operei din Praga, sau locația-Castelul Jallanges. Probabil că toate la un loc, așa că n-am ezitat mult până să mă hotărăsc și să cumpăr biletele. Vă spuneam data trecută că în seara de Halloween, după ce ne-am învârtit în jurul dovleacului, mândri nevoie mare că avem și noi unul cioplit și luminat în casă, ne-am gătit, ne-am pregătit și am plecat să ascultăm ceva muzică bună. După un drum întortocheat am purces pe poarta castelului, urmând apoi o alee lungă, mărginită de platani viguroși, până la parcarea special amenajată, devenită neîncăpătoare în acea seară, iar de acolo pe jos, la lumina torțelor aprinse, până la sala de festivități, unde se desfășura evenimentul. Vă zic, am vizitat multe castele, dar nu am știut până acum cât de magice pot fi noaptea!  


Château de Jallanges este situat între Tours și Amboise, pe raza localității Vouvray, mai exact în satul Vernou-sur-Brenne. Esta unul dintre "micile castele" de pe Valea Loarei, asta în măsura în care un castel poate fi considerat mic, unul dintre acelea mai puțin cunoscute și vizitate de turiștii care ajung în regiune. Cu toate acestea, Jallanges este un castel fermecător, o proprietate privată transformată în mare parte în hotel și locație pentru petreceri, recepții, seminarii, sau congrese. De asemenea, la castel se organizează anual diverse spectacole sau manifestații culturale, printre care și cel la care am participat noi. Cu o arhitectură deosebită, modelată în piatră și cărămidă roșie, castelul inițial a fost construit în 1465 la ordinul regelui Louis al XI-lea pentru "argentierul" său, un fel de ministru al finanțelor la vremea aceea. Are și o micuță grădină renascentistă, din câte am citit, noaptea n-am văzut-o prea bine, mi-am zis că voi reveni într-o zi pentru o vizită completă. 
Citeste mai mult
0 comentarii

Fotografiile cu telefonul vs. fotografiile cu aparatul

in , , by Larisa, octombrie 25, 2015
Mă gândeam de curând, in timp ce "lucram" la pozele din Corsica, pe care nici în ziua de azi nu le-am terminat de sortat și editat, că nici nu mai știu când m-am apucat cu adevărat de fotografiat, dar cred că cred că a fost odată cu primele ture pe munte. Cu atatea peisaje frumoase în jur prin Carpați nu are cum să nu-ți vină pofta să le imortalizezi, așa că prin 2006 am purces rapid la cumpărarea unei "săpuniere", care, deși destul de înapoiată față de aparatul actual, cred că a fost cea care m-a făcut să îndrăgesc și să îmi doresc să perseverez cu această frumoasă activitate de timp liber. De atunci am schimbat mai multe aparate foto, mai mari mai mici, mai performante sau nu, mai moderne sau puțin... Am exersat, am fotografiat, am descoperit unghiuri, am tras cu ochiul la alții, am citit, m-am documentat ajungând într-un final să mă aleg cu una dintre cele mai plăcute pasiuni: fotografia.


Deși, fără să mă laud, de la primele fotografii și până astăzi am avansat considerabil, nu mă cred nici astăzi vreun mare fotograf. Să fac poze, în călătorii sau pe lângă casă, este pentru mine doar un hobby și atât îmi doresc să rămână, chiar dacă am avut momente când am cochetat cu ideea de a visa la mai mult. Nu știu exact dacă fac poze grozave, dar știu că nu fac nici poze rele și îmi dau seama că cei patru ani în Franța m-au ajutat destul de mult, atât prin timpul liber pe care mi l-au oferit, cât și prin peisajele pitorești care mă înconjoară zilnic. Cred că în ăștia patru ani am fotografiat regiunea mea pe toate părțile, strângând mii de fotografii. Despre orașul Tours nici nu mai zic, nu știu dacă altcineva l-a imortalizat vreodată cu atât nesaț. Exercițiul m-a ajutat cel mai mult, probabil că și aparatul actual, destul de performant, însă  pe lângă acestea, recunosc, am mai și citit diverse cărți, m-am documentat pe internet, am fost atentă cum fac alții, învatând câte ceva despre compoziție, tehnică și editare în fotografie.  

Au fost multe zile când ieșeam pur și simplu la fotografiat, în oraș sau prin împrejurimi. Era, încă mai este, felul meu de a mă relaxa, de a mă destinde, de a face ceva pentru mine fără să aștept ceva în schimb. Rareori plecam de acasă fără aparatul foto, în vacanțe nici nu se punea problema, în ciuda greutății îl căram cu mine peste tot, pe munți, pe plaje, prin orașe și chiar la restaurante, spre amuzamentul ospătarilor. Si totuși în ultima vreme s-a schimbat ceva.... Deși n-aș putea spune că pasiunea a scăzut în intensitate, în ultimul an am fotografiat mult mai puțin, ba chiar au fost momente, chiar și în vacanțe, când am simțit că vreau să las aparatul acasă. In schimb, a câștigat teren... telefonul.  

Mult mai comode și la îndemână, pozele făcute cu telefonul au devenit, în ultima vreme, aproape un obicei. Fie că e vorba de controversatele selfie, sau pur și simplu de poze obișnuite, cu noi sau cu peisajul din jur, eu cred că genul ăsta de fotografie, aparent amatoare și poate enervantă pentru unii, are farmecul ei. In primul rând, să recunoaștem, este mult mai confortabilă, oricum telefonul îl avem mereu în geantă, ca să nu mai vorbim de faptul că producătorii au dezvoltat în ultimii ani camere foto din ce în ce mai performante. Apoi, este vorba și despre  faptul că totul devine mai simplu pe telefon, nu mai trebuie să-mi bat capul cu expuneri, ISO, sau încadrări, fotografia devenind ceva fără pretenții. De fapt cred că asta este partea care îmi place cel mai mult la fotografia făcută cu telefonul: simplitatea, faptul că imortalizează un moment neartificial, firesc, natural... 

Uitându-mă, spre exemplu, la pozele ultimei călătorii în Corsica, am constatat câteva lucruri surprinzătoare. In primul rând, există mult mai multe poze cu telefonul față de alte călătorii. In al doilea rând, mai toate pozele cu noi sunt cu telefonul. Uimitor este că exact acestea îmi sunt cele mai dragi, de parcă ar reprezenta, cumva, fără nici o urmă de formalitate, esența vacanței noastre cosicane. Parcă am fi chiar noi acolo, exact așa cum suntem zi de zi, spontani, normali, obișnuiți. Sunt în acele poze momente, experiențe, stări, pe care pozele oficiale, cele făcute cu aparatul, mult mai bune, firește, mai rânduite și dichisite, parcă nu le cuprind. Așa că pe undeva încep să înțeleg de ce fotografia cu telefonul câștigă popularitate, de ce mulți oameni optează pentru ea, poate uneori fără să-și dea seama.


Voi ce părere aveți? Cu telefonul, cu aparatul, un selfie din când în când :))?

sursa foto 1
Citeste mai mult
24 comentarii

Filmul Everest și-o aniversare cu întârziere

in , , , , , by Larisa, octombrie 11, 2015
Despre filmul Everest auzisem cu ceva timp înainte să apară în cinematografe. V-am mai spus cred, dar acum ceva vreme mi-am făcut un cont pe IMDB... Am și aplicația pe telefon (da, cred că fac parte din oamenii ăia care dorm cu smartphonu' în mână :D) și din când în când, de obicei seara înainte de culcare, îmi mai arunc câte un ochi pe filmele care urmează să apară, vizionez trailere, le adaug pe cele care-mi plac în wachlist, le notez pe cele văzute, etc. Ați zice că sunt o adevărată cinefilă nu glumă. Ei bine, cinefilă sau nu, anul ăsta am stat foarte prost la capitolul filme, cred nu mai văzusem un film de vreo trei luni până să văd ieri Everest ... 



Citeste mai mult
18 comentarii

Ce am mai citit vara asta

in , , , by Larisa, septembrie 07, 2015
Vara asta am citit foooarte puține cărți. Nu știu dacă a fost de vină vara, cu zilele ei lungi petrecute pe terasă și cu activitățile pe care le-a implicat prin curte, sau faptul că pur și simplu nu am avut eu dispoziție pentru citit, ci pentru alte lucruri (de exemplu am văzut o mulțime de filme documentare și filmulețe pe diverse teme pe youtube), poate câte puțin din fiecare, astfel că lecturile au fost într-un număr mult mai mic față de ce mi-am propus. Dar au fost totuși câteva: 


Citeste mai mult
15 comentarii

Prima vară în grădina noastră

in , , , by Larisa, septembrie 01, 2015
Vara asta a fost pentru noi prima la curte, așa că am încercat să profităm de ea cât am putut, mânați cel mai probabil de entuziasmul începătorilor, de curiozitatea celor care au locuit mereu la bloc, dar și de vremea caldă de anul acesta, total neobișnuită pentru regiunea Touraine. 


Citeste mai mult
16 comentarii

Sfârșit de vară la Amboise

in , , , , , , by Larisa, august 30, 2015
Nu știu când a trecut luna august. Parcă ieri mă plimbam cu mama prin Paris și iată că ieri am condus-o la aeroport :(. De fapt ce vorbesc eu aici, mă tot întreb când a trecut vara asta, tot parcă ieri mergeam să văd tradafirii la Chedigny și era 31 mai. Mă știți, îmi place toamna, însă nu pot să nu fiu un pic melancolică când se termină anotimpul cald, mai ales că lunile ce vin presupun pentru mine ceva mai multe...hm, să zicem provocări.
 
A fost o vară frumoasă, chiar dacă nu am plecat nicăieri prea departe de casa. N-a fost bai, am avut o mulțime de activități faine aici regiune, plimbări, spectacole, ieșiri în oraș, piscină, bicicletă, întâlniri cu prietenii, mai ales că vremea a fost foarte prietenoasă cu noi, locuitorii din Touraine. Ne-am bucurat de grădină, fiindcă după cum știți a fost primul nostru an la curte, de lenevit pe terasă până noaptea târziu, dar mai ales ne-am desfătat săptămânal aproape de fripturi apetisante la grătar.
 
Sper că și voi ați avut o vară frumoasă, că v-ați bronzat, că ați petrecut mai mult timp în natură, că v-ați relaxat și v-ați întors pe la lucru cu forțe proaspete. Sau poate că urmează să plecați acum, la sfârșit de vară, pentru că -nu-i așa?- și luna septembrie este una bună de călătorii ;). Mai multe nu prea am ce să vă spun deocamdată, dar vă las cu câteva poze "capturate" zilele trecute prin Amboise.

Biserica Saint Florentin, construită la cererea regelui Louis al XI-lea că biserică a castelului Amboise, în 1484. 

Citeste mai mult
16 comentarii

Cititul electronic vs. cititul pe hârtie

in , , by Larisa, august 05, 2015
Recunosc, citesc destul de rar pe hârtie și asta mi se trage de când am venit în Franța și m-am confruntat cu o problemă spinoasă: de unde îmi cumpăr cărți? Păi ce, în Franța nu sunt librării? Ba sunt, dar ce te faci când întrebarea vine de la un om ca mine, care atunci când a ajuns pe aceste meleaguri nu știa o boabă de franceză? Vă spun eu: te adaptezi la situație!


Există, desigur, posibilitatea să cumperi cărți în limba română de la librăriile online din țară, însă nu toate livrează peste hotare, ca să nu mai vorbim de costuri și de posibilele încurcături poștale. La fel, există și aici librării care vând cărți în limbi străine, însă cum româna nu-i nici pe departe o limbă de circulație internațională sunt slabe șansele să găsești ceva. Iar cum vizitele mele în țară nu sunt foarte dese și nici nu vreau să înnebunesc familia să-mi facă pachete, soluția a venit mai simplu decât mă așteptam, odată cu tehnologia: cărțile electronice. Așa că am investit rapid într-un dipozitiv special pentru citit, un reader, o liseuse cum se cheamă aici (pentru că francezii nu-s atât de dispuși să-și englezească limba), iar cititul electronic m-a prins atât de repede că astăzi aproape că nici n-aș mai concepe să citesc altcumva. 

Citeste mai mult
12 comentarii

Pe Loara în canoe: de la Chouzy la Amboise

in , , , , by Larisa, iulie 22, 2015
Weekendul de dinainte de 14 iulie am făcut o plimbare pe Loara în canoe. Mă gândisem să o fac chiar de ziua națională, dar prognoza nu arăta prea încurajatoare așa că am ales duminica anterioară. Nici atunci n-a fost prea caniculă, că deh,  știți și voi cum se întâmplă, când n-ai nevoie de soare ai din plin și când ai nevoie... În fine, am avut totuși noroc, n-au fost decât câțiva norișori și poate că a fost mai bine, altfel ne-am fi topit și ne-am fi scurs și noi cu totul în Loara.

Citeste mai mult
14 comentarii

5 filme văzute în luna iunie

in , , , by Larisa, iulie 05, 2015
Am vizionat foooarte puține filme! 

După ce în lunile aprilie-mai n-am văzut aproape nimic, iată că în iunie s-au strâns vreo 7 filme pe lista mea, dintre care câteva chiar simpatice, pe care am ales să vi le prezint aici. Niciunul ce-i drept de nota 10, dar toate plăcute pentru o seară relaxantă de vară în fața televizorului. Deci, în iunie am vizionat: 



1. Woman in Gold (Femeia în Aur)
  
Filmul spune povestea (inspirată din fapte reale) a Mariei Altmann, o evreică refugiată din Viena ocupată de Hitler în America cea a tuturor posibilităților, pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. După o jumătate de secol, aceasta vrea să facă dreptate și să revendice, dând în judecată statul austriac, portretul mătușii sale, pictat de Gustav Klimt, luat cu forța de către naziști și expus astăzi la o galerie importantă de artă din Austria.
 
Mi-a plăcut foarte mult filmul în primul rând datorită interpretării lui Helen Mirren, care este extraordinară în orice rol, iar apoi pentru că tema este una care mă interesează în general, mai exact îmi place să citesc și să vizionez filme și documentare despre cel de-Al Doilea Război Mondial și despre ororile sale. Povestea mi s-a părut destul de interesantă, cu atât mai mult cu cât este una reală, iar punerea ei în scenă mi s-a părut foarte artistic realizată, atât prin îmbinarea perfectă dintre cele două planuri - prezentul zilelor noastre și trecutul războiului, cât și pentru faptul că, pentru a recrea mai bine atmosfera, s-au folosit actori vorbitori de limbă germană. Despre costume, coafuri, tradiții evreiești și Viena de ieri și de azi nici nu mai vorbesc. Nota 9.
 
2. The Age of Adaline (Secretul lui Adaline)

Filmul urmărește povestea tinerei Adaline, pentru care, în urma unui accident, timpul se oprește miraculs în loc la vârsta de 29 de ani. Ce poate fi mai frumos probabil că vă întrebați?!  Păi este cât se poate de rău, pentru că Adaline este nevoită să vadă îmbătrânind tot ce iubea, să fugă, să se mute din loc în loc pentru a nu fi recunoscută.
 
Filmul nu este o capodoperă cinematografică, dar pe mine m-a captivat la maxim mai ales datorită realizării artistice și a decorurilor puse sub o lumina splendidă și caldă. Este plăcut, relaxant, odihnitor, actorii sunt frumoși, iar în ciuda comentariilor răutăcioase mie nu mi s-a părut că au interpretat prost. Și iarăși costumele, offf, costumelele!!! Nota 8.

3. Suite française (Suita franceză)

Filmul urmărește o perioadă din viața franțuzoaicei Lucille Angellier (Michelle Williams), rămasă acasă în împreună cu soacra ei acră, interpretată de Kristin Scott Thomas. Soțul ei este plecat pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial, în timp ce Franța este ocupată de armata germană, iar sătenii sunt obligați să primească în gazdă soldații inamici. Casa Angellier îl va găzdui pe comandantul german Bruno (Matthias Schoenaerts), între el și Lucille înfiripându-se o poveste de dragoste interzisă.  
 
Suite française este un film pe care l-am văzut din curiozitate, pentru am citit cartea cu același titlu a scriitoarei Irène Némirovsky, dar și pentru că vizual și actoricesc, din trailer, mi s-a părut bine realizat. Cartea în sine mi-a plăcut și nu prea, v-am povestit despre asta într-un articol trecut, poveștile sunt interesante (pentru că sunt mai multe față de film), cu stilul autoarei nu m-am împăcat însă prea bine. E drept că jumate de carte nu apare în film, acesta concentrând-se strict pe anumite personaje și întâmplări, dar nu m-a deranjat foarte tare. Consider că filmele și cărțile trebuie judecate separat, până la urmă filmul trebuie să fie o interpretare artistică a cărții, nicidecum o reproducere scenă-cu-scenă. Ce m-a deranjat însă este faptul că pe bază cărții lui Némirovsky - care, indiferent de părerea mea strict personală, este una destul de bună- se putea face un film de nota 10, despre dramele personajelor pe fundalul războiului. Însă, din păcate, din cartea neterminată, inspirată din realitatea trăită de autoare (care de altfel era evreică și a sfârșit într-un lagăr de concentrare) s-a făcut un film de duzină. Îi dau totuși nota 8!

 4. Testament of Youth (Testamentul Tinereții)  

Vera Brittain, o tânără inteligentă, reușește să treacă peste prejudecățile familiei și să câștige o bursă în cadrul Universități Oxford într-o vreme când scopul femeilor în viață nu era decât să se mărite și să facă copii. Se îndrăgostește de cel mai bun prieten al fratelui său și merg împreună la facultate pentru a-și îndeplini visele literare. La scurt timp însă izbucnește Primul Război Mondial, iar bărbații sunt nevoiți să plece pe front, iar Vera decide să plece și ea ca infirmieră. Îndură cu stoicism ororile războiului, dar când se reîntoarce la Oxford, toată viața ei este complet schimbată. 
 
Testament of Youth este tot  o poveste de dragoste pe fundalul războiului, Primul Război Mondial de data aceasta, bazat pe memoriile Verei Brittain. Este un film despre frivolitatea primei iubiri, despre speranță, maturitate, împletite cu groaza și tragedia războiului. Mi-a făcut plăcere s-o revăd pe Emily Watson, iar Kit Harrington (Jon Snow pentru cunoscători) se pare că nu-i rău în rolul acesta. Nota 8.  

 5. The Second Best Exotic Marigold Hotel 

The Second Best Exotic Marigold Hotel contiua seria întâmplărilor din The Best Exotic Marigold Hotel, adică ale unui grup de pensionari britanici care hotărăsc să-și petreacă bătrânețea în exotica Indie, fermecați de hotelul Marigold. Însă odată ajunși la poarta acestuia începe o adevărată aventură, dovadă faptului că vârsta nu este niciodată un impediment în a trăi cu adevărat.
   
The Second Best Exotic Marigold Hotel m-am uitat pentru că mi-a plăcut foarte tare primul, așa că abia l-am așteptat pe acesta, al doilea. E bun filmul nu zic nu, dar recunosc că mă așteptam mai mult, avându-l în minte pe primul. Distribuția este la fel de bine aleasă, Maggie Smith și Judi Dench sunt tot geniale, replicile inteligente și adesea chiar amuzante,  iar ideea construirii unei noi vieți când ai impresia că nu mai trebuie să te aștepți la nimic cât se poate de inspirațională. Însă, nu știu... parcă i-a lipsit sarea și piperul, parcă a fost mai fad decât primul, cumva făcut doar pentru ideea de a mai scoate un film. Îmi pare rău, dar nota 7.


Articolul participă la rubrica Clubul Cinefililor. 


Voi? Cu ce filme sau seriale v-ați mai delectat în ultima vreme?  


Citeste mai mult
14 comentarii

Bicicletă, pescuit, plajă și bălăceală la malul Loarei

in , , , , , by Larisa, iunie 30, 2015
Weekendul trecut a fost unul fix pe placul meu, adică plin de activități interesante, așa, ca pentru vara asta caniculară ce tocmai s-a instalat bine și sigur în Touraine. Deși regiunea mea nu-i una chiar renumită pentru verile toride, dimpotrivă vara-i de obicei o primăvară târzie, iată că luna iunie a acestui an a fost excepția: cu temperaturi de peste 30° zilnic și fără ploaie deloc, așa cum zău că n-am mai trăit în nici unul dintre acești 4 ani petrecuți pe meleaguri franceze. Fiindcă vremea a fost foarte caldă și la sfârșitul săptămânii trecute, sâmbăta ne-am gândit să profităm și să ne-o petrecem afară, la aer curat, cu ceva bicicleală (eu) și pescuit (el), plus o sesiune de bronzat pe nisipul fin al Loarei, că trecuse ceva vreme și începuse să se ducă culoarea. În schimb, pentru duminică am ales să ne culturalizăm la festivalul Avanti la Musica, aveam demult notat în agendă un concert de muzică renascentistă și baroc susținut pe tarasele castelului Amboise. Dar să o luăm cu începutul... 

Citeste mai mult
14 comentarii

Vive le roy! Intrarea regelui François I în Amboise

in , , , , , , , , by Larisa, iunie 25, 2015
O piață medievală în centrul orașului, animată cu demonstrații de dansuri renascentiste. Un cortegiu de oameni costumați, țărani, nobili și însuși regele, toată curtea regală traversând podul peste Loara, cu toboșari și steaguri cavalerești, lungind străduțele  înguste cu torțe aprinse până la intrarea în castel unde sunt înmânate cheile orașului. 500 de ani de la încoronarea lui François I, monarhul emblematic al Renașterii, care a lăsat Franței o moștenire neprețuită: castele de pe Valea Loarei. Avanti la Musica, festivalul ce aduce un omagiu bogăției culturii italiene și totodată debutul unui sezon excepțional. Așa a arătat orășelul meu sâmbăta trecută. Vorba cuiva care ne spunea de curând: Voi acolo la Amboise sunteți tot timpul în vacanță! 

Citeste mai mult
14 comentarii

Un an de bicicletă...

in , , , , by Larisa, iunie 23, 2015
Acum un an, la 30 de ani, învățam și eu că ne-omul să merg pe bicicletă. Plictisită de remarcile cunoscuților, "cum adică nu știi să mergi pe bicicletă?!?!?!", de parcă acesta ar fi fost cel mai mare handicap din lume, am pus bicicleta în portbagaj, m-am înființat cu profesorul-Andrei pe pista Loire à Vélo și m-am urcat în șa. Fără echilibru la început, spre amuzamentul copiilor de trei ani care pedalau pe lângă mine, am început să înaintez ușor, mai pe două roți, mai pe burtă, până când am început să parcurg distanțe cât de cât acceptabile, fără să aterizez pe jos. Am fost atât de mândră de mine în ziua aia că nu mi-am mai încăput în piele de bucurie...



Citeste mai mult
14 comentarii

Jurnal de grădină la început de vară

in , , , by Larisa, iunie 21, 2015
Iată c-a venit și vara peste grădina mea... Și n-a venit singură, ci cu atât de multe de făcut încât am început să regândim planurile de amenajare și să ne orientăm spre tot ce este simplu, minimalist și cu cât mai puțin de muncă. Am înțeles de la vecini că foștii proprietari aveau un grădinar ce venea regulat, ceea ce explică din plin prezența atâtor plante, arbori și arbuști. Nu spun că nu-mi plac, dimpotrivă, însă la fel de mult îmi place și îmi doresc ca grădinăritul să rămână o plăcere, nicidecum să devină o corvoadă. Prin urmare, cu inima un pic strânsă o să purcedem la tăiat o mare parte din ...ceea ce avem. O curte cât mai degajată, deschisă, cu peluze întinse cu iarbă verde, cu câțiva arbuști cât mai pitici, doi trei pomi fructiferi și cu un mic potager, așa de dragul de a mânca ceva din curte, cred că este suficient.
 
În rest am investit o mulțime de bani în diverse mașini, că nah, ne trebuiau: mașină de tuns peluza, mașină de tuns gardul viu, mașină de mărunțit frunze și lemne. Cu siguranță este mult mai ieftin să stai la bloc! Și-atunci pentru ce ne mai trebuie curte? Pentru că per-ansamblu nici nu se compară! Nici nu-mi mai amintesc de când n-am mai profitat atât de mult de natură fără să fiu nevoită să plec de acasă și cred că de când eram copil n-am mai observat atât de atentă succesiunea anotimpurior. Mese pe terasă, cărbuni aruncați rapid în grătar, seri lungi cu prietenii la un pahar de vin spumant, cafeluța de dimineață  învăluită de parfumul florilor... E de lucru, dar sunt și avantaje. Iar cea mai bună investiție de până acum a fost achiziția a două șezlonguri, plus o măsuță. Ți-este mai mare dragul să stai pe ele cu o carte în mână, la umbră, savurând o limonadă rece.   

Câteva imagini: 

 Prima dalie inflorita
Citeste mai mult
16 comentarii

Lecturile de la malul mării

in , , , by Larisa, iunie 01, 2015
Lunile aprilie-mai au fost foarte prolifice pentru cărți. Am citit mai mult decât în alte perioade, zău că mi-au priit cele două săptămâni în Corsica. Spun asta pentru că  6 din cele 9 cărți de mai hos au fost citite în cele două săptămâni pe insulă. Păi da, de ce să nu folosim eficient timpul petrecut la plajă? Deci, în ultimele luni am citit...



Citeste mai mult
16 comentarii
© BLOGUL LARISEI · THEME BY WATDESIGNEXPRESS