Postari din categoria ORASE
Tours este în marea parte a timpului un oraș liniștit. Atât de liniștit, încât uneori ai impresia că nu se întâmplă nimic pe străzile sale și că viața urbană decurge molcom și firesc fără prea multe probleme. Însă totul se schimbă radical odată cu lăsarea întunericului și mai ales la sfârșit de săptămână, când centrul vechi al orașului, în special a sa Piață Plumereau, devine polul inegalabil al întâlnirilor, al socializării și al distracției. Am observat că lumea aici iese des în oraș, indiferent de vârstă sau statut social. Uneori chiar mă întreb dacă francezii nu cumva se nasc să stea la terasă, că prea această îndeletnicire este un fel de sport național. Ca la orice popor latin care se respectă, mâncarea, băutura și voia bună în Franța au întâietate, munca fiind desigur pe plan secund, iar Place Plum', așa cum este ea prescurtată de localnicii din Tours, este scena desăvârșită a acestui spectacol, numit atât de elegant "l'art de vivre à la française". 

Este imposibil să vii în Tours și să nu te oprești în Place Plum', piața cea mare din inima centrului istoric, pentru a servi o masă bună, sau măcar o cafea, sau un pahar de vin. Frecventată atât de localnicii ieșiți la socializare cu prietenii, sau de turiștii atrași de aspectul autentic al caselor tradiționale cu bârne de lemn și al străzilor adiacente înguste și pavate, dar mai ales de studenții dornici de distracție de la universitățile vecine, am putea spune fără îndoială că Place Plum' este locul cel mai plin de viață al urbei, sufletul Tours-ului. Și nu zic doar eu asta, se pare că anul acesta, cei de la Lonely Planet au desemnat Place Plumereau din Tours ca cel mai frumos loc din Franța unde să servești apéro-ul.


Nu sunt genul de persoană căreia să-i placă să-și petreacă timpul liber în casă cu fundu-n canapea și ochii în televizor. O mai fac din când în când forțată de împrejurări (mai puțin partea cu televizorul, la care nu mă uit de fel), dar dacă ar fi posibil și mi-ar permite buzunarul, în fiecare zi liberă aș pleca pe undeva pentru diverse îndeletniciri. Nu-mi place nici să fac aceleași lucruri mereu, ci mai degrabă să îmbin activități în natură cu activități culturale, ieșiri în oraș în doi sau cu prietenii cu activități sportive sau de relaxare. Îmi place că regiunea în care locuiesc îmi oferă multe posibilități de petrecere a timpului liber. Aproape toate, cu o singură excepție: cățărat munți, din simplul motiv că, ați ghicit, n-avem așa ceva pe aici prin apropiere. Dar lipsa lor nu ne împiedică ca din când în când să ne punem rucsacul în spate și bocancii în picioare și să o luăm la pas, urmând un marcaj pe o potecă de drumeție. E drept, în loc de lacuri glaciare admirăm Loara ducându-și apele vale, iar în loc de piscuri ascuțite vedem turnuri de castele renascentiste.

Când UNESCO a înscris, în anul 2000, Valea Loarei pe listă, au fost reținute, pe lângă aspectele legate de patrimoniul remarcabil, și relația armonioasă dintre om și mediul înconjurător de-a lungul istoriei. Și pe bună dreptate, oamenii aceștia chiar au păstrat, protejat și valorificat caracterul autentic al monumentelor, al satelor și orașelor tradiționale, astfel că ordinea, regularitatea și rafinamentul construcțiilor degajă și astăzi o omogenitate plăcută și un echilibru deplin cu mediul natural. 

Chinon

Îmi place arhitectura omogenă. Nu identică, dar cea care păstrează pe lângă stil, linii, volume asemănătoare, o anume autenticitate. Mi se pare mult mai plăcută ochiului, fa
ță de arhitectura eterogenă, pestriță, cu o clădire roșie lângă alta verde, sau una veche lângă  alta modernă. Știți, eu mi-am dorit să fiu arhitect... Am luat și lecții de desen tehnic pentru asta și întotdeauna am considerat că este meseria care mi s-ar fi potrivit cel mai bine. Cum am ajuns din arhitect un contabil cu aspirații de bloger și vise de fotograf nu pot să vă explic, nici eu nu-mi dau seama, dar nici nu mai contează, probabil că uneori trebuie să fim mai pe fază la ce alegem în viață. 

Nu mă pot abține și încep prin a vă spune  că în Tours sunt cam 18 grade de vreo câteva zile încoace și tot atâtea se anunță și pentru perioada imediat următoare. Sunt convinsă că a luat-o razna clima, dar zău că nu mă deranjează deloc să umblu în pantofi și-n pulovăr la început de martie. Desigur că nu mă aștept să dureze prea mult, ba din contră parcă mă și văd cum vă povestesc în iunie că îmi pun paltonul, însă să trăim mai bine prezentul că vorba aia, viitorul e întotdeauna incert. Nu știu ce voi face weekendul ce vine, nu mi-am făcut încă planuri concrete, dar îl aștept cu nerăbdare; tot ce știu cu certitudine este că nu voi sta în casă. Deja simt mirosul de iarbă verde și aud cum cărnița sfârâie pe grătar, însă până una alta haideți să vă povestesc despre Valea Loarei mai puțin cunoscută, mai exact despre ruinele de la Roches Tranchelion.


După cum probabil ați observat în articolul fără cuvinte de ieri, primăvara s-a cam grăbit anul acesta pe Valea Loarei. Pozele nu erau de anii trecuți, ci de săptămâna asta; și eu am rămas surprinsă să văd pomi înfloriți în februarie în Tours. Nu știu exact dacă doar vremea călduță a fost de vină, sau francezii plantează în parcuri copaci mai timpurii, dar știu că tot acest peisaj primăvăratic nu mă deranjează prea tare, dimpotrivă mă bucură la maxim. Cu ploile stăm noi mai rău, cred că iubesc prea mult această regiune, dar în scurtele perioade când acestea încetează nu putem decât să profităm. Așa că weekendul ce a trecut am dat drumul oficial sezonului de "plimbări și activități pe afară" din 2014 și l-am început cu cu ceva lejer, mai exact cu o vizită într-un sat foarte pitoresc din zonă, Crissay-sur-Manse, sat aflat pe lista celor mai frumoase din Franța. Știam de el mai de mult, dar abia acum, odată cu primăvara i-a venit rândul. 

În urmă cu vreo câteva săptămâni, pe când via avea frunze galbene, m-am tot ținut să fac câteva plimbări pe podgorii, să admir peisajul. N-am reușit să ajung decât la Rochecorbon, pentru că în weekendurile ce au urmat, cerul s-a acoperit cu nori grei și așa a rămas aproape până în prezent. Au fost câteva tentative de înseninare în ultimele zile, dar degeaba, acum via nu mai are frunze deloc. Îmi propusesem atunci să merg spre Saumur, eventual să mai fac o oprire pe la Candes Saint Martin, locul meu preferat de pe aici, mai ales că în zona aceea aș fi avut de unde alege podgorii frumoase. Mi-am plănuit fiecare detaliu, sperând până în ultimul moment să iasă soarele, ba chiar ne-am îmbrăcat într-una din sâmbete, ne-am pregătit și ne-am urcat în mașină, tot așteptând o minune. Degeaba! Dacă ar fi să aleg un singur lucru care nu-mi place în zona în care locuiesc, ei bine, acesta cu siguranță ar fi vremea înnorată mai tot timpul anului. Eh, ar mai fi și distanța față de munți și probabil și altele, dar mă rog, în respectiva sâmbătă norii erau durerea mea. Păi dacă la Saumur n-are rost să mergem, atunci unde? Am pornit mașina, am ieșit din parcare, am luat-o spre bulevardul central al orașului, fără să avem habar. Trebuia totuși să alegem o destinație, nu de altceva, dar măcar să știm în ce direcție o luăm. Câți kilometri or fi până la Loches? Vreo 40 zice GPS-ul. Mergem la Loches? Hai să mergem la Loches... 


Nu știu ce am păzit de nu m-am dus să văd satul Montrésor până luna trecută! Știam de el, vream să-mi fac drum până acolo, dar am tot amânat, pe principiul las' că mergem luna viitoare, las' că mergem aialaltă, las' că acum e iarnă, mergem la vară și tot așa. E drept, nu-i așa aproape, 64 km de Tours, dar nici prea departe nu se poate spune că este. Totuși, când am fost întrebată unde vrei să mergi duminică de ziua ta, referindu-se undeva aici, în regiune, răspunsul a venit prompt, sigur și la obiect, de parcă ar fi fost acolo în minte dintotdeauna: la Montrésor!
 
Montresor Valea Loarei Franta

Când am fost cu mama să vizităm Castelul Rivau, am făcut o mică oprire în Chinon la întoarcere. Mai fusesem acolo vara aceasta, atunci când m-am dat în canoe pe Vienne, dar nu mi-a mai rămas timp la momentul respectiv pentru o plimbare, așa că am profitat acum, oricum era în drumul nostru. Ce-am găsit la Chinon? Am găsit un orășel plăcut, așezat pe un deal de calcar ce surplombeaza râul Vienne, orășel dominat de secole de Fortăreața Roială cu același nume. Cu o moștenire istorică impresionantă, Chinon a devenit brusc pentru mine unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat pe Valea Loarei. Apropo, încă n-am terminat-o de vizitat. Iar când o voi termina, cine știe, poate mă apuc și eu să scriu vreo carte. Păi nu?

Chinon Valea Loarei Franta


Nu știu cum am trăit doi ani în Tours fără să știu că la doi pași de casă există un loc care oferă o panoramă splendidă de la înălțime asupra Loarei. Dar în momentul în care am aflat, absolut întâmplător, căutând una-alta pe internet, mi-am înșfăcat aparatul foto și în secunda doi deja urcam dealul ce domină fluviul, pe Strada celor 100 de trepte din Saint Cyr. Pentru că așa se întâmplă adesea, aproape de noi se găsesc locuri deosebite, despre care nu știm, sau pe lângă care trecem poate zilnic, fără nici măcar să le observăm.




Saint-Cyr-sur-Loire este o comună "lipită" de Tours, una din cele 19, care formează așa numita "Communauté d'agglomération Tours Plus", aglomerația urbană din jurul orașului Tours. Nu este o localitate turistică, unde să te duci să vizitezi obiective deosebite, ci mai degrabă o localitate drăguță și liniștită, bună de locuit dacă ai ceva bani și vrei să scapi de centrul agitat al orașului. Cu mașina trecusem de nenumărate ori prin Saint-Cyr, în drumurile mele prin regiune și primul lucru pe care îl remarcasem, în afara caselor elegante, a fost așezarea localității în pantă, pe o colină ce surplombează Loara, ceea ce îmi amintea de fiecare dată, cu drag, de munte. 


Vă povestesc astăzi despre plimbarea prin vie de sâmbăta trecută, cu degustare de vin în cavă, desigur. Și nu orice vin, ci unul bătrân, de vreo 20 de ani. O să credeți că stau probabil numai pe la paranghelii cu vinuri și grătare, dar să știți că nu-i așa. Bine, nu m-aș supra să fie, acum cui nu i-ar plăcea s-o țină într-o petrecere continuă. Dar din păcate nu se poate. Totuși în ultimele două weekenduri am avut parte, pur și simplu întâmplător, de astfel de exepriente. După ce acum două săptămâni am fost la Village Gastronomique, unde m-am delectat cu mâncăruri și vinuri tradiționale, săptămâna trecută am onorat invitația unor prieteni, proprietari de vie și cavă, de a chefui cu ei, la Saint Nicolas de Bourgueil.


Distracția despre care vorbesc ținea nici mai mult nici mai puțin decât 5 zile și 5 nopți, dat fiind multitudine zilelor libere din mai, însă noi n-am putut ajunge decât în weekend. Oricum nu aș fi supraviețuit unei petreceri atât de lungi. Am îmbătrânit, ce mai! Așa că sâmbătă pe la prânz am pornit cu tot cu Azorel spre Saint Nicolas de Bourgueil, o comună la vreo 60 de km de Tours, cunoscută cu precădere pentru vinurile roșii care se produc în zonă. 
Imi place regiunea în care locuiesc, în ciuda vremii neprietenoase.  Îmi place, printre altele, pentru că îmi oferă destul de multe posibilități de petrecere a timpului liber. Nu profit eu chiar de toate, că deh, așa se întâmplă de multe ori, dar cel putin atunci când vreau, am de unde alege. Vreau să ies pe undeva în weekend? Păi se găsește întotdeauna ceva: ba un castel de vizitat (sau două, trei, 50 chiar), ba un sat sau un orășel simpatic să-mi plimb picioarele și să-mi clătesc ochii, ba o activitate mai mult sau mai sportivă, ba un târg, ba un festival și lista poate continua. Nu sunt toate chiar în oraș, dar sunt accesibile, prin apropiere. O mână de prieteni, sau doar omul drag și câinele, hop în mașină și gata rețeta pentru un sfârșit de săptămână fain.

Amboise Valea Loarei Franta
Amboise

Prin Candes-Saint-Martin am trecut de multe ori. Știam că este unul dintre cele mai frumoase sate din regiune și asta se vedea cu ochilul liber, mai ales vara târziu sau toamna devreme: străduțe înguste pavate ce se desprind din șoseaua principală, case albe, agreabile cu obloane și flori colorate la pervaz, felinare romantice, o biserică mare ce trona în centru, toate așezate pe malul râului Vienne, care curgea molcom la vale. Am zis că într-o zi sigur mă voi întoarce să mă plimb puțin. Momentul a venit odată cu vizita la Saumur, în ianuarie. Am poposit atunci câteva ceasuri și prin Candes, fiind în chiar drumul nostru.

Candes-Saint-Martin Valea Loarei Franta

Montsoreau este un sătuc mic, încântător în regiunea istorică Anjou. Casele albe, așezate în terase pe deal, străduțele înguste, obloanele colorate, florile de la ferestre, Loara și confluența sa cu Vienne, castelul, vinurile savuroase, dar mai ales farmecul și șarmul deosebit au făcut ca Montosoreau să se claseze printre cele mai frumoase sate ale Franței. 

Montsoreau Valea Loarei Franta

Saumur castelul de pe deal

in , , , , , by Larisa, februarie 07, 2013

Saumur Valea Loarei Franta

Nu prea am mai scris în ultima vreme, dar cum se apropie Crăciunul, am tot avut diverse lucruri de făcut, de aranjat, de pregătit. Joi, înainte de apocalipsă, a venit Moș Crăciun. Cred voia să fie sigur că îmi primesc cadoul, în caz că profețiile se adevereau! Și a avut dreptate, mi-ar fi părut rău să vină sfârșitul lumii și să nu apuc să-l deschid, având în vedere că sub brad era un aparat foto nou-nouț, un Nikon D7000. Adevărul este că la cât de pasionat de fotografie este și Mosu', până și el cred ardea de nerăbdare să vadă ce-i poate pielea cadoului! Abia aștept acum să se mai liniștească apele cu pregătirile de Crăciun și să ies la fotografiat!  

Amboise Valea Loarei Franta

Plimbare Tours (5): Vechiul Tours

in , , , , by Larisa, octombrie 19, 2012
Tours Valea Loarei Franta

Astazi a fost o zi mohorata de toamna, rece si cu ploaie mocaneasca, din aia care iti patrunde in oase. Asa ca mai toata ziua am petrecut-o in casa cu diverse activitati casnice, printre care si scrisul pe blog. Asa ca o sa va mai povestesc astazi un episod din plimbarile prin Tours, care de altfel au fost mai rare in ultima vreme, dar poate intr-o zi va rasari si soarele si vor deveni mai dese. Asa ca, hai sa ne plimbam astazi prin Vechiul Tours.

Fie ca adori sa strabati la pas stradute medievale intortocheate, fie ca vrei sa respiri putina istorie, fie ca vrei sa te intalnesti cu amicii la o bere rece, sau sa iti delectezi papilele gustative intr-un restaurant chic, centrul vechi din Tours este alegerea perfecta. Situat intre Loara si restul cartierelor noi, aceasta bucatica de oras pare teleportata din vremuri apuse si asezata aici, in mijlocul civilizatiei. Animata pana la refuz, zi si noapte, de oameni de toate categoriile, de la tineri pana la varstnici,de la localnici la turisti straini, Vieux Tours este cu adevarat inima orasului, sufletul lui, prin care acesta parca traieste. Dar nu a fost intoteauna asa. La fel ca si parizianul Marais, zona care se numeste astazi "Vechiul Tours" a avut si ea o perioada neagra, cand uitarea si nepasarea oamenilor au degradat-o aproape complet. 

Fost centru al negustorilor in perioada medievala, cartierul a fost condamnat la demolare, la mijlocul secolului XX, insa a avut norocul de a benefiacia de legea Malraux, lege creata sa protejeze zonele de interes istoric. Un program riguros de renovare si salubrizare a dat o noua fata vechiului centru medieval, trezindu-l astfel la viata, umplandu-l in ultimii 30 de ani de noi comercianti si artizani de tot felul. 

Tours Valea Loarei Franta



Tours Valea Loarei Franta
Casute medievale in Place Plumereau
Tours Valea Loarei Franta
Musacate rosii la ferestre, un decor foarte obisnuit in aceasta zona

Tours Valea Loarei Franta
Mici scuaruri pierdute prin labirintul de stradute

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, germanii avanseaza pana aproape de Tours, unde se poarta una dintre ultimele lupte dinaintea armistitiului, de o parte si de alta a Loarei, in noaptea dintre 19 spre 20 iunie 1940. Bombardamentele si incendiile distrug o mare parte din Tours, care abia a la sfarsitul anilor '50 este recladit complet, sub forma a ceea ce vedem noi astazi. 

Febra reconstructiilor si modernizarilor din aceea perioada ajunge la hotarul centrului vechi, care ca prin minune scapase de atacurile germane. In acea perioada Vechiul Tours ajunsese o mahala rau famata, cazuta in nepasare, insalubra, cu fatadele cladirilor degradate si murdare, unde nici un om bine nu se aventura, mai ales noaptea. Dealeri, proxeneti, leprosi erau cei care isi faceau veacul printre casele acelea pline de istorie, la acel moment doar o amintire a bogatiei si elegantei medievale.

Tours Valea Loarei Franta
Case vechi traditionale
Tours Valea Loarei Franta
Case vechi traditionale

Tours Valea Loarei Franta
Strazi pavate prin labirintul de stradute medievale

Insa, ca prin minune, Vieux Tours scapa de daramare, cum va spuneam mai sus, urmand un program de restaurare care reuseste sa aduca vechiului cartier medieval splendoarea de alta data. Vechiul Tours cuprinde un patrimoniu impresionant, cultural, arhitectural si istoric: case medievale cu barne de lemn, basilica Sfantul Martin, Turnul Charlemagne, Turnul cu Ceas, mici hoteluri cochete, case din toate perioadele, toate combinate  creind o zona fascinanta pentru oricine. Casele sunt si astazi locuite, in principiu de studenti. Datorita zonei turistice foarte zgomotoase noaptea chiriile fiind destul de mici. 

Tours Valea Loarei Franta
Place Plumereau
Tours Valea Loarei Franta
Place Plumereau

Tours Valea Loarei Franta
Restaurante de toate pentru toti

Tours Valea Loarei Franta
Restaurante de toate pentru toti

Insa dincolo de toate acestea, Vechiul Tours, este inima orasului: cafenele, baruri, pub-uri sau terase animate, restaurante, pentru toate gusturile si buzunarele, discoteci, lumini, miscare continua si zgomotoasa, simti parca orasul traind. Cu siguranta aici se gasesc de toate pentru toti.  

Centru vechi se invarte in jurul pietei Plumereau, unde fatadele cladirilor constituie un adevarat tablou. Piata este nu plina, ci ticsita de baruri si terase, sambata ai impresia ca este manifestatie, nu alta. Din piata se desprind o sumedenie de stradute inguste, pavate cu piatra, formand un adevarat labirint, presarat din loc in loc cu scuaruri ascunse, unde iti poti trage sufletul pe o bancuta.  Pe cateva dintre ele se gasesc de asemnea o sumedenie de localuri, in timp ce altele sunt linistite, sau chiar pustii. De o parte si de alta se inalta case medievale imbietoare, decorate cu jardiniere de muscate colorate le ferestre. 

Si uite- asa,  Vechiul Tours si-a regasit in sfarsit sensul existentei sale. Loc de promenada si meditatie, loc de intalniri si voie buna,  veche piata comerciala, a devenit centrul de atractie al orasului. Nu-l ratati daca ajungeti pe aici!

Tours Valea Loarei Franta Tours Valea Loarei Franta Tours Valea Loarei Franta

Tours Valea Loarei Franta Tours Valea Loarei Franta Tours Valea Loarei Franta

Afara este o vreme incredibil de trista si mohorata de toamna. Este unul din acele momente in care anotimpul asta al meu preferat isi arata partea mai putin prietenoasa. Exact asa a fost si in weekendul ce a trecut, dar asta nu m-a impiedicat sa il petrec intr-un mod frumos si vesel.  Sambata eram invitati la niste prieteni acasa la "o degustare de vinuri", fireste, ce altceva poti sa faci mai bine in Franta?! 

Langeais-orasul inflorat

in , , , , by Larisa, octombrie 01, 2012
Prin oraselul Langeais am trecut de multe ori pana acum, dar fara a ma opri vreodata pentru plimbare sau fotografii, desi de la prima intalnirea mi-au captat atentia stradutele lui inguste, in panta, pavate cu piatra, la fel si castelul ce se ridica mandru in centrul orasului. De fiecare data am zis ca intr-o buna zi o sa vin eu special sa le bat la picior. Si uite ca acesta zi a venit odata cu cea de-a 29 aniversare a mea. Cu ceva timp inainte m-am tot gandit cum sa sarbatoresc. Au trecut de mult vremurile petrecerilor cu prieteni multi, muzica la maxim si bautura in exces. Pur si simplu nu ma mai atrag astfel de distractii acum, ca la 18 ani. Prefer exact opusul, ceva linistit, cu cateva persoane dragi, ceva care sa ma bucure si sa imi faca placere. Nu stiu sigur, dar cred ca am imbatranit :))!
Cand eram eu mica imi placea sa citesc in vacante. Nu ca acum nu as mai citi, dar imi placea cu precadere sa citesc carti in care actiunea se petrecea undeva la tara, intr-un sat romanesc. Ma fascinau traditiile, obiceiurile, superstitiile taranilor, felul lor de a gandi si de a privi viata, intelepciunea si inteligenta aceea nativa, neprelucrata de mari institutii de invatamant. Ce citeam in romane, incercam apoi sa gasesc in realiate, in special in satul bunicii mele, din Arges. Fata de satul unde am copilarit, cel de langa Bucuresti, la bunica din partea mamei, era altfel. Oamenii erau altfel, mai de la munte. Alte datini,  alte credinte, alte randuieli.  Imi placea sa ii ascult si sa ma pierd in vorbele lor, imi placea judecata lor simpla, viata lor de zi cu zi, ce ma duceau parca intr-o alta lume.

© BLOGUL LARISEI · THEME BY WATDESIGNEXPRESS